Poezie
Cântec de leagăn
1 min lectură·
Mediu
cântecul tău îl aud în fiecare noapte
când pe strada mea nu urlă nici un felinar
tu învelită cu un cearceaf pătat de ruj
și vișinată calci pe pietre
ca și cum fiecare bucată ar avea o poveste
de rostit despre alte întâmplări
decât cea care suntem noi
în fiecare noapte
am uitat astăzi la spălătoria din valea uliței
cuvertura care îmi acoperea carnea plină de tăciune
ca și cum aș fi știut că sunt învelit cu fire de carton
din podoaba ta capilară
protectoare
sângele meu înghesuit în bucățile de cub
aruncate de tatăl meu la întâmplare
prin corpul meu
nu mai curge dintr-un colț în altul
aștept să-ți întâlnesc cântecul
să mă naști din nou
și să-ți sug pieptul plin de tescovină
încercam în liniștea zilelor din așteptare
să prind din ochii tăi licuriciul cerului
și să ies la întâlnire cu o carte
despre lucrurile din pântec
așa cum vad acum eu lumea
te-ai ascuns
și de ceva timp apari cântând noaptea
puișor tu să dormi
001.486
0