"Câmpuri de întuneric" – 1912 rezultate
0.03 secundeMeilisearchDemostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
PSPhilippe Soupault
(Rom.:) Philippe Soupault a fost un scriitor francez asociat cu dadaismul și apoi cu mișcare suprarealistă. S-a născut în Chaville la 2 august 1897 și a decedat la Paris pe 12 martie 1990. Cunoscut mai ales pentru Câmpurile magnetice, prima scriere automatică, realizată împreună cu Andre Breton. Alte volume: Aquarium, Rose des Vents (Roza vânturilor), Westwego, Il y a un océan (Există un ocean), etc. (Fr.:) Philippe Soupault est un poète français, né à Chaville le 2 août 1897, décédé à Paris le 12 mars 1990. Avec ses amis André Breton et Louis Aragon il participe à l\'aventure Dada, qu\'il considère comme une « table rase nécessaire », pour ensuite se tourner vers le surréalisme, dont il est un des principaux fondateurs avec André Breton. Avec ce dernier, ils ont en effet écrit le recueil de poésie Les Champs magnétiques en 1919, selon le principe novateur de l\'écriture automatique. Ce recueil de poésie peut être considéré comme une des premières oeuvres...
3 poezii, 0 proze
Câmpuri de întuneric
de Gherghei Iulia
Plutesc în rochia-mi albă și rânjetul morții îl port ca pe-o mască Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea Tot ce voi atinge îmi...
e întuneric și suntem doar la amiază
de Dana Banu
foto: Manuel Alvarez Bravo 1. suntem la amiază și e întuneric deja din calendar lipsesc niște zile nu le-am trăit se apropie Luminația (bătrânul cerșetor alcoolic de la moghioroș îmi spune mulțumesc...
Amor în turnul B
de Adrian Tarita
Când luna iar pe cer senin e strajă Din lumânare picuri de visare curg Și fantezia mea călare pe un murg Pe câmpuri fuge atrasă de o vrajă. Cu catifea de întuneric în păr lung Să mă atingă o nălucă...
despre interferențe și reverberații
de FLOARE PETROV
Lumea plină de sisteme energetice, cu rețele de comunicare performante, cu interferențe ale luminii ancestrale, este un mediu mai mult decât optim pentru evoluție. Toate formele de cunoaștere se...
eli, cele 52 de umbre
de Mariana Pancu
încep să te uit încep să te pierd sub povara coroanelor de pe mormânt silabisesc numele scrijelit pe crucea din lemn de stejar lăcuit încerc să dau un sens literelor, cifrelor 02.09.1969 - 07.03.2022...
Sub piele se naște fosforul
de Silviu Somesanu
Se rupe întunericul și lumina se trezește din somn, seva de primăvară urcă-n plante. Femeile privesc mugurii cum cresc și verdele oferă o nouă stare de grație când crudul curge voios și subțire. Așa...
Mi-ai așezat...
de Ileana Popescu Bâldea
Mi-ai așezat pe retină fragilitatea dureroasă a ierbii - ca un descântec de iubire… Mi-ai așezat pe retină păsări amăgitoare care-au uitat zborul, câmpuri de cer- clipocind mărunt literele, apoi,...
cădere liberă
de Daniela Bîrzu
// rândunelele au înnegrit cerul de primăvară ca o eșarfă pe care o poartă viii după înmormântări mi-am lăsat durerile și emoțiile în coșul cu ghiocei al bătrânei de la scara blocului acolo vor...
Alin palmele tale
de Gheorghe Aurel Pacurar
Miroase a brazde întoarse Sub aripile albe înfrigurate Arse Ca gust de pământ Lutos și întins peste ochi și Palme... Focuri se destind alungite Cu umbrele atârnate pe Firele de iarbă uscată, neagră...
Îmi aduc aminte era ieri sau va fi mâine?
de Maria Prochipiuc
Voi ști oare de ce și pentru ce am trăit? Mi s-a dat lumina și-am spart-o în mii de cioburi să pot umbla în umbra ei. Am primit ca dar al nașterii fulgi mari, ca din ei, peste câmpuri, să zidesc...
Coscai 42
de Pestrea Ion-Daniel
CRAaa... (vin coscaii) visează... deasupra visului clănțăne crucile sârmelor înșirate împietrite ciori așteaptă implacabilul din negura viit-orului diseminate viforoase în păduri și câmpuri (să ne...
Halucinații
de Zaharia Stancu
Cerul nu e decât un uriaș iaz, Mă plimbă pe apele lui corabia norilor. Încotro mă întorc văd același obraz, Aceiași ochi mirați, ca ai florilor. Tu întinde-mi mâna, doar mâna, Îți voi citi în miezul...
Vin coscaii
de Pestrea Ion-Daniel
(vin coscaii) Visează... Deasupra visului Clănțăne crucile sârmelor, Înșirate, împietrite, Ciori așteaptă implacabilul, Din negura viitorului, Diseminate, viforoase, În păduri și câmpuri. (să ne...
Florica, sora Soarelui
de Mihaela Rascu
Demult, pe când Cerul și Pământul erau două regate vecine, minunate, legate prin zeci de trepte care pătrundeau prin nori, Soarele era un rege mândru care stăpânea Cerul, locuind într-un palat...
Geneză -2-
de Iulia Elize
Am coborât undeva în suburbia unde se spăla rufărie, pe copaci atârnau flori foarte albe brahms prevestea, la început, balamucul, zănateca mișcare brawniană și entropia ceva nou se naște mereu...
Coruri ce descriu stările sufleteşti ale Didonei – VII
de Giuseppe Ungaretti
În întuneric, mută Umbli pe câmpuri golite de orice sămânță: Cu trufie, lângă tine nu mai aștepți pe nimeni. Traducere Nicoleta Dabija
Salcâmul
de Ștefan Octavian Iosif
Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumânarea Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-și zarea, Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă În liniștea ploioasă... Deodată triste glasuri sporesc...
pajiștea fierbinte a tinereții
de Ursu Marian Florentin
ne rostogoleam într-o adiere caldă pe niște câmpuri necosite luminate tandru de o Lună pe jumătate dezgolită de inhibiții, fremăta grâul în spic sub trupurile arzânde descătușate de zalele...