Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Alin palmele tale

Unde?

1 min lectură·
Mediu
Miroase a brazde întoarse
Sub aripile albe înfrigurate
Arse
Ca gust de pământ
Lutos și întins peste ochi și
Palme...
Focuri se destind alungite
Cu umbrele atârnate pe
Firele de iarbă uscată, neagră și
Aplecată
De aburii ieșind din lacrimile
Fierbinți...
Mușcături de adâncă sfărâmare
De întuneric pulberiu
Între scrâșnetul măselelor gingiite
Și urletele
Înghițite cu gemete multe sfâșiind
Tăcerile...
Se vor aprinde în case, calde lumine
Și îngerii vor dezlega pe câmpuri
Destine.
_____________________________________________________
Alinul sfărâmat: Unde mergi tu copil frumos? Unde zbori tu cu zarea mea? La luminle orizontului?Nuuuu....Ssssss...La Luminle din noapte...
Când mă vor urca îngerii în cer am sa-mi iau campurile cu mine. Cu mirosurile de iarnă si cu urmele risipite pe ele...
Ninge: Și mi s-au umplut urmele de fum...Și părul de lacrimi...Și tu plângi cerule?
034555
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
131
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Gheorghe Aurel Pacurar. “Alin palmele tale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-aurel-pacurar/poezie/58828/alin-palmele-tale

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ON
Ozana Raluca Nitulescu
De ce esti atat de sfasaiat? Mi-ai facut o rana si te-ai juat cu un cutit in ea...
Oricum, frumos...
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Nu te recunosc... :( Dar, poti sa fii si altfel, nu? Ma bucur atat de mult sa te revad intr-o poezie! Esti primul autor care mi-a placut cum scrie, cand am intrat pe acest site si...am hotarat sa raman, atunci, in aprilie...Te-am vazut mai sigur pe sine, cu mai multa personalitate...Acum, nu mai intrezaresc verva, optimismul, nu mai zic de o condimentare cinica...Acum, vad doar lacrimi\", \"urletele\", \"gemete\",\"scrâșnetul măselelor gingiite\"...Scrie, scrie oricum, fii tu insati, te voi citi!
0
EE
eli eli
era zarea albastra cand m-asteptai tu cu geamuri nou spalate, albastra de nu puteam crede si norii pufosi pufosi. nu iti vazusem inca chipul si poate ar fi fost mai bine sa impietreasca acolo toate, sa nu fi trezit in mine atata dor de libertate si iubirea aia mare, inspaimantatoare
0