Salcâmul
de Ștefan Octavian Iosif(2005)
1 min lectură
Mediu
Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumânarea
Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-și zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniștea ploioasă...
Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale...
Se face iar tăcere... — și te străbat fiorii:
Ne lasă și cocorii!
\"Fugiți, fugiți departe, întârziate stoluri,
Să nu v-apuce-n câmpuri înghețul de la poluri!...\"
Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă,
Salcâmul de la poartă...