Halucinații
din Anii de fum (1944)
de Zaharia Stancu(2010)
1 min lectură
Mediu
Cerul nu e decât un uriaș iaz,
Mă plimbă pe apele lui corabia norilor.
Încotro mă întorc văd același obraz,
Aceiași ochi mirați, ca ai florilor.
Tu întinde-mi mâna, doar mâna,
Îți voi citi în miezul gândului.
N-ai mai putea să-mi purifici țărâna
Nici dac-ai da foc pământului.
Poate sunt sămânță de lotru,
Nici o stâncă nu mă strivește,
Dar la marginea marelui codru
Întunericul gras mă pândește.
Floarea-soarelui a crescut prea înaltă
Tot uitându-se mereu după soare.
Cârtițele uitate pe câmp
Și-au săpat singure, în pământ, închisoare.
Lasă-mă, crâncen câine al vieții,
Să iau în brațe o stea mai nouă.
Zorile sună zdrențele ceții
Peste câmpuri de rouă.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zaharia Stancu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Zaharia Stancu. “Halucinații.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/zaharia-stancu/poezie/halucinatiiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.