Căutare

Ion Faiter (n. 15 martie 1936) este un poet, prozator și eseist din Constanța. Opere de autor * Trecător prin târguri și iarmaroace, Editura Sport-Turism, București, 1982 (etnografie/pagini de călătorie) * Poem lângă mare, Editura Albatros, București, 1988 (versuri) * Sequoia gigantea, 1992 (versuri) * Liceul Mircea cel Bătrân. 1896-1996, 1996 (monografie) * Cad piersicile, Editura Dada, Constanța, 2002 (versuri) * Grădina Linwood, Editura Ex Ponto, Constanța, 2007 (versuri) Opere de coautor * Biblioteca municipală Constanța, 1969 (monografie) * Reviste dobrogene. Arhiva Dobrogei. Analele Dobrogei, 1971 (bibliografie analitică selectivă cu studiu monografic și indice toponimic) * Cântece la Marea Neagră, Centrul Județean de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă, Constanța, 1971/1977 (antologie de folclor dobrogean, colaborare cu Constanța Călinescu) * Dimensiunile unor vocații, 1979 (biobibliografie) * Prin constelații dobrogene, Editura Sport-Turism,...

7 poezii, 0 proze

Istrate Victor

Exist,eu, numarator de frunze cazatoare!

1 poezii, 0 proze

Aida Boldeanu

Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...

12 poezii, 0 proze

George Coșbuc

George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea...

102 poezii, 0 proze

Manciulea Dan

1989 - membru al Cenaclului literar "Arthur Enașescu" din Rîmnicu Sărat 1990-1992 - am publicat articole în "Doina" - revista Cenaclului "Arthur Enașescu" 1992 - premiul I la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1993 - premiul II la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1994 - premiul I la concursul de proză organizat de revista "Pentru Patrie" 1995 - 2005 - membru al Cenaclului literar care activa pe lîngă Casa de cultură a municipiului Rîmnicu Sărat, am publicat sporadic proză scurtă, fantastică și umoristică (nu simultan), în ziarele județului Buzău : Opinia, Muntenia, Amprenta 1999 - am publicat o colecție de povestiri fantastice - "Bătrânul Dan" la editura Rafet, din localitate 2003 - Mențiune la Concursul de creație literară "Radu Rosetti" - Onești - ediția a V-a 2004 - Revista "Anticipația" mi-a publicat povestirea "Călușarii", în numărul 568

3 poezii, 0 proze

Tana Qvil

Tana Qvil alias Maria Ana Oardă (n. 27 decembrie 1894, București, d. ?) este o poetă româncă, soția lui Ion Vinea. Inedita poreclă vine de la numele soției regelui roman Tarquiniu Bătrânul, Tanaquil (nume găsit la întâmplare de poetă într-un Larousse). Tatăl poetei a fost medic de profesie, în timp ce mama a fost profesoară secundară. A studiat la facultatea de litere din București. Pentru câțiva ani ea va preda română și istorie, înainte ca să se reprofileze, tot temporar, pe traduceri. Colaborează prima dată în 1997 la Deșteptarea politică și socială, zis și Chemarea, publicație de stânga condusă de Ion Vinea. A publicat doar în Clopotul lui H. Gad și mai ales în Contimporanul. Își strânge versurile în volum abia în 1968, după modelul soțului ei. Opere * Nocturne, Editura pentru Literatură, București, 1968 (cu prefață de Sașa Pană și copertă de Smaranda Banu)

5 poezii, 0 proze

Luis Sepulveda

Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...

4 poezii, 0 proze

Doru Ciucescu

E-mail: ciucescud5@yahoo.com Blog: www.carturaria.com Doru Ciucescu s-a născut pe 30 aprilie 1946 la Bacău. Este profesor asociat la Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău. A scris nouăsprezece cărți cu profil didactic, precum și douăsprezece de proză ("Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca", "Peste Prut și mai departe ...", "Străluciri diamantine în Israel", "Grecia năbădăiosului înamorat, Zeus", "Destine din spațiul saharo-siberian", "Gulagul din umbra palmierilor", "De-ale cărturăriei de odinioară", "Scrisorile unui nistro-tisean", "Bătrânul și Cuba", "Vietnam, mumia comunistă reîncarnată în dragon capitalist", "File din istoria șoptită a românilor", "Cambodgia supraviețuitorilor din comunismul maximalist al khmerilor roșii"), două de poezie ("Declamații de la tribuna timpului", "Poezii patriotice trilingve * Poèmes patriotiques trilingues * Patriotic Trilingual Poems") și două de publicistică ("De ce fugi tu, tinere?", "Cu ochii peste gard"). Lui Doru Ciucescu i-au...

244 poezii, 0 proze

Alexandru Teodor Stamatiad

Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...

5 poezii, 0 proze

Batrânul albastru

de Beraru Liviu

În profunzimea tăcerii mele, Acolo unde nimicul devine vis, Se află-o lungă sală de cristale Ce-s ordonate-n fel și chip. Acolo-n liniște se plimbă Tăcerea mea cu mantie-albastră Cu chip senin și...

La un colț de cotitură (4)

de Camelian Propinatiu

“Sculați, sculați, boieri mari !\" se scutura tropăind de omăt Sălbati-cul Vodă lângă rigolă. “Sculați voi boieri plugari !” cânta rânjind de fericirea de a fi băut fără nici o cheltuială domnul...

Murdar albastru

de Novicov Mihai

Notele plangeau in surdina Au trecut ore...zile parca Batranul priveste fix in tavan Parca asteapta atingerea vietii Un fluier cioplit din nori Incearca a-i evada din stransoare Sa se alatureze...

firul mereu albastru

de Voicu Tudor

te voi iubi te voi iubi până la ultima și cea mai bravă din secunde când va sosi bătrânul (cântând) de nu-știu-unde cu un patent și va tăia firul întotdeauna albastru firul care salvează lumea de...

Popasul albastru - Epilog

de Emil Iliescu

Dar cărările nopții și bolțile tainice ale somnului sunt întotdeauna atât de întortocheate! Tuaregul și oaspetele său au intrat preț de o oră plină în cortul pictat cu stele. Nu peste mult timp, l-am...

Bătrânul care și-a pierdut mormântul mamei

de Paul Pietraru

BĂTRÂNUL CARE ȘI-A PIERDUT MORMÂNTUL MAMEI Cu treabă la județ, la Casa de pensii, tatăl a trecut și pe la fiul său care trăia de câțiva ani în municipiu, într-o casă la marginea orașului. Când tatăl...

Bătrânul

de dragos moldovan

Batranul mergea inainte, pe calea prafuita care i se inchidea in fata. Incet, cu pasul agale, usor schiopatand. Nu mai stia de cand nu mai mersese atat de mult pe jos. Neputinta batranetii, pe care...

Bătrînul

de Emil Iliescu

BÃTRÂNUL STÃTEA PE MALUL MÃRII ȘI PRIVEA ÎNTINDEREA DE UN ALBASTRU STINS, PE DEASUPRA CÃREIA UN PESCÃRUȘ SE PRÃVÃLISE ÎN APE PENTRU ULTIMUL OSPÃÞ AL ÎNSERÃRII. CE SE ÎNTÂMPLASE CU IUBIREA LUI DE O...

Atelier

pe smoala rece, pașii mei desenează sălcii

de Negru Valentina

bătrânul mă înfășoară greoi întrun ziar găurit, cu urme de ulei ascunsă în buzunar respir încet vin doi de-l trag de șapca din piei de oi, îl filmează, râd se hlizesc și trecătorii din gura-i galbenă...

Atelier

permis de stat pe loc

de Cristina-Monica Moldoveanu

respiram cu pântecul precum copiii bătrânul care cânta la muzicuță adormise în căsuța văruită albastru visam mediterana pacea dintre mare și țărm măslinii o vilă san michele fără comori (de parcă...