"Atâtea flori sunt pe pământ" – 20063 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
NHNedelcu Horia
inalt ca bradu' -- far' de continuare, balai, tumefiat de muza, golit de sensuri si de vomul cuvintelor aruncate in obraji de zana, albastrit in ochi de-atata cer cernit printre pelicula clipei, romantic pana'ntre labele picioarelor deznisipite de valuri molcom trecatoare, cu mintea aburita de drogul fonemului, cu inima mai la una, mai la alta ... dintre flori, caut linistea ce n-o voi apuca niciodat', sufletul fiindu-mi rob conflictului si creatiei de adanc intru inalt iaca c-am spus-o!
3 poezii, 0 proze
Andreea
Sunt atatea evenimente, persoane, vorbe, zile relevante pentru ceea ce sunt eu astazi... bune, rele. In fine, am invatat ca sunt atatea lucruri gri pe lumea asta, incat ma feresc sa fiu bicolora. E mult prea riscant. De asemenea, as vrea sa evit sa ma definesc raportandu-ma la un anume lucru, prefer (macar pentru inceput) ca textele cuprinse pe acest site sa vorbeasca despre starile, gandurile, emotiile, reveriile mele. Si in final, despre mine.
2 poezii, 0 proze
Cristina Dinu
Bibliografia mea sunt eu...atatea stiu despre mine incat am uitat sa mi le mai amintesc!
1 poezii, 0 proze
Patrick
Cateodata poti si obosi intelegand atatea despre lume. Si crezi ca te relaxezi scriind
5 poezii, 0 proze
cristina dumitrache
M-am nascut si am murit de atatea ori incat am invatat nemurirea !
3 poezii, 0 proze
mihaela christescu
Absolvit liceu cultura generala,casatorita de doua ori,tot de atatea ori divortata,doi copii,fac "Stiinte cognitive si parapsihologie",in cadrul univ.Ecologice(fac ramasa neterminata),de profesie insotitoare de bord,actualmente pensionara.
7 poezii, 0 proze
DAdragomir amalia
jurnalism si somerie...doar atat si am spus atatea..
5 poezii, 0 proze
Alexandra Popa Scurtu
Prea scurta: 17 ianuarie 1980- 3 iulie 1999, Bucuresti Am terminat liceul si-aveam atatea vise, atatea vise...
8 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
Ceocoiu Cristian
Sunt nascut in Iasi, traiesc in Iasi si probabil voi continua sa traiesc in acest oras plin de atatea amintiri ce ma vor urmari toata viata. Viata mea a inceput la cumpana dintre ani si asa sunt si eu uneori: intr-o cumpana desavarsita, nestiind in ce parte sa merg. Procesul meu de maturizare a inceput in Iasi si mai ales la Liceul "Mihai Eminescu" pe care ma bucur ca l-am urmat opt ani de zile. Curios este ca poezia nu facea parte din viata mea, dar acest liceu si mai ales unele fiinte m-au facut sa ma trezesc sau poate dimpotriva sa am adancesc si mai tare in inefabilul poeziei mele. Imi pare rau daca biografia mea nu este satisfactoare dar eu sunt o persoana introvertita si nu imi place sa spun prea multe lucruri unor persoane pe care nu le cunosc foarte bine. Aceasta este o mica parte din mine.
6 poezii, 0 proze
Atâtea flori sunt pe pământ
de Toth Arpád
Atâtea flori sunt pe pământ Și pe cer atâtea stele, Toate se vor duce-n vânt, Precum anii vieții mele! Atâtea flori sunt pe pământ, Voi fi iarăși printre stele, Divinul prin al său cuvânt... Va...
Diptice neosimboliste (1)
de Dragoș Vișan
Cântecul tânărului pescar renan Atâtea flori sunt pe pământ miroase-a stea și micșunea undița mea îndată-i grea nu te mira trupu-ți frământ Am pe un mal cât păr visezi mi-l pupi răsfrânt până-n adânc...
Nu, dar...
de Vlad Dumitru
Nu sunt frunze pe pământ Sau nisip în toată lumea Câte regrete pe cuvânt Și cuvinte aiurea Nu sunt petale suflate de vânt Sau sentimente pierdute Nici flori pe vreun mormânt Câte vise nenăscute Nu...
amprenta mea de fiară
de Lory Cristea
numărul meu de om de pe Pământ amprenta mea de fiară îmblânzită nu-n trupul meu o veți găsi zidită ci-n marea mea iubire de cuvânt încep biografii să mi se scrie de unii care-abia știu alfabetul...
În vis
de Toma Ana-Maria
Luna strălucește pe cerul țesut cu stele, luminând noaptea întunecată. Vântul adie printre ale castanului frunze și teiul miresme edenice spre văzduh înalță. Pe strada pustie, colbul de asfalt...
Metopă
de Olaf Bull
Pe tine vreau în vers să te închid, pe tine-adânc să te păstrez, de-a pururi. În tânăr alabastru de neșters rămâi acum în ritmice contururi. Tu, însorito, feciorelnic chip ce schimbi un cer pe altul,...
La Iulia
de Bogdan Petriceicu Hașdeu
Când văz o floare Lucind la soare Ca o lumină din curcubeu, Mă fac o rază, Ce colorează Flori și mai mândre pe chipul tău! Când pe sub seară În primăvară Previghetoarea cântă cu dor, Pentre suspine...
Þara Părinților cu Inimi de Aur
de Elia David
Unde este Þara Părinților cu Inimi de Aur? E acolo unde roua copilăriei strălucește pe toate florile tristeții și bucuriei Acolo unde, în grădina secretă a inimii, o balanță micuță poate să țină în...
Doar eu și marea
de Danut Gradinaru
Îmi bate ploaia, noaptea în surdină din ropote mai iese câte-un cânt, se spală rufele murdare în grădină rafală ce te plimbi mereu în vânt. Aerul curat ce-mprăștie miros plămânii ce-și încarcă sacul...
De pamant
de Florin DeRoxas
De-as fi pamant as vrea sa fiu pamantul pe care calci, sa-ti mangai picioarele desculte si sa te gadil la talpi cu inimile mele transformate in bulgarasi de pamant. De-as fi pamant as rasdi pentru...