Poezie
amprenta mea de fiară
1 min lectură·
Mediu
numărul meu de om de pe Pământ
amprenta mea de fiară îmblânzită
nu-n trupul meu o veți găsi zidită
ci-n marea mea iubire de cuvânt
încep biografii să mi se scrie
de unii care-abia știu alfabetul
alții-mi negociază chiar portretul
bieți oameni mari atinși de nebunie
e drept că sunt sălbatică și rece
e drept că nu-mi plac inșii răi, mărunți
am neclintirea-n oase de la munți
piatra rămâne-oricâtă apă trece
astfel eu știu să iert de mii de ori
pe cei care-ar dori ca să mă frângă
simt ochii lor care-au uitat să plângă
și-ai mei care-au văzut atâtea flori
la mine, cpărioare, parcă-n temple
veneau când odihneam lângă fântână
și iezii mă lingeau călduț pe mână
ca niște vii, dumnezeiești, exemple
și după tot ce am pe-acest pământ
de parcă toate mi-au fost date, mie
cum aș putea să schimb pe dușmănie
iubirea și candoarea din cuvânt
012.671
0
Loredana Cristea)
esti salbatica si rece
dar nu pacalesti golani
ce-oricum pofta nu le trece
stiind ca-n tine-s si vulcani