Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Diptice neosimboliste (1)

1 min lectură·
Mediu
Cântecul tânărului pescar renan
Atâtea flori sunt pe pământ
miroase-a stea și micșunea
undița mea îndată-i grea
nu te mira trupu-ți frământ
Am pe un mal cât păr visezi
mi-l pupi răsfrânt până-n adânc
vin raci și ies mulți huhurezi
îmbrățișat mă simt un țânc
Nu pot să știu ce față ai
grădină apele îți iei
din disperarea ce mi-o dai
Iar îți destrami prin funigei
tot corpul tău de Lorelei
măcar dacă m-ai vrea în ei
Cântecul înecatei fără fiori
M-a înhățat dorul de ducă
oglinzile mă mint în van
mă știu doar ca o nălucă
n-am aripi cap nici piept de-un an
Eu nu sunt sfinx dar îi momesc
pe toți Oedipii-n grea cursă
am un echipaj domnesc
în ulei de pește-s unsă
Și mă pictează-amanții rău
că le-am furat și ochii lor
în pasta groasă dintr-un hău
Veniți aici berbecilor
să vă dezmierd iar un dulău
să latre-n pragul zorilor
002624
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
153
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Dragoș Vișan. “Diptice neosimboliste (1).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/13987791/diptice-neosimboliste-1

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.