Poezie

Diptice neosimboliste (1)

1 min lectură·27 august 2011

Mediu

Cântecul tânărului pescar renan

Atâtea flori sunt pe pământ

miroase-a stea și micșunea

undița mea îndată-i grea

nu te mira trupu-ți frământ

Am pe un mal cât păr visezi

mi-l pupi răsfrânt până-n adânc

vin raci și ies mulți huhurezi

îmbrățișat mă simt un țânc

Nu pot să știu ce față ai

grădină apele îți iei

din disperarea ce mi-o dai

Iar îți destrami prin funigei

tot corpul tău de Lorelei

măcar dacă m-ai vrea în ei

Cântecul înecatei fără fiori

M-a înhățat dorul de ducă

oglinzile mă mint în van

mă știu doar ca o nălucă

n-am aripi cap nici piept de-un an

Eu nu sunt sfinx dar îi momesc

pe toți Oedipii-n grea cursă

am un echipaj domnesc

în ulei de pește-s unsă

Și mă pictează-amanții rău

că le-am furat și ochii lor

în pasta groasă dintr-un hău

Veniți aici berbecilor

să vă dezmierd iar un dulău

să latre-n pragul zorilor

002.636

Dragoș Vișan. “Diptice neosimboliste (1).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/13987791/diptice-neosimboliste-1

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.