"Atâta singurătate" – 20360 rezultate
0.01 secundeMeilisearchirina berdila
tristetea si singuratatea unui om sunt asemeni viselor sale: cu cat se adanceste mai mult in ele, cu atat risca mai mult sa uite ca exista si altceva ...
4 poezii, 0 proze
NCNedelcu Adela Cristina
Craiova... Fac 20 de minute pana la scoala. 7 dimineata. Merg singura. Strapunsa de singuratatea infrigurata, in minte mi se mai infiripesc versuri...strofe...poezii...Le scriu pe telefon...si-atat.
4 poezii, 0 proze
MVmercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
LGLaura Gal
Iubesc viata atata timp cat si ea ma iubeste... Pot fi contactata la: poison_rose6@yahoo.com
10 poezii, 0 proze
TGTudor Ioana Gabriela
Am petrecut atata timp plangand ... pana am reusit sa fac o sala de oameni sa planga gandindu-se cat de mult ma doare pe mine ...
18 poezii, 0 proze
Sergiu M
M-am nascut, atata stiu...inca mai caut scopul in viata...se pare ca cateodata il gasesc langa finta pe care o iubesc...dar se pierde..si iarasi il caut.
2 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
AMalexandru matei
Lacrimi, in fond... A trecut atata timp de cand cu ura Si pistolul in mana ai strigat :"va urasc pe toti in mod egal!" Si-ai tras... regreti? A trecut atat timp de cand tot rogi un zeu sa-ti fie tata Dar tatal te inseala... te ucide... te sugruma. A trecut atata timp de cand sangerezi cuvinte fara sens De cand in oglinda nu ti se mai arata chipul De cand inima ei e stearpa.... Si te doare si tipi... inspaimantat... Dar, ce ciudat, te-ai injunghiat! Incruntare... curmare? cine stie VIATA, lacrimi, in fond..
25 poezii, 0 proze
Atâta singurătate
de Jianu Liviu-Florian
Atâta singurătate De atâta singurătate, vorbim, scriem, cu atâta patimă - Cuvintele noastre țin loc de rugăciune, fapte, și lacrimă – Sunt șerpi cuvintele noastre, ne mușcă de gânduri, Atât de...
Singuratate cosmica
de Cristiana Petrariu
Atata durere a curs peste tine, incat pana si drumurile ti s-au facut de piatra. Atata dogoare ti-a plouat arborii, incat pana si pasarile pe toate drumurile ti-au sadit lauri. Atata ura ti-ai varsat...
Singuratate
de Ileana Alexandrescu
Singuratate Ma simt ca o vitrina, eu, propriul meu bordel, demult afisand sentimente virgine, invesmantate in rochie alba de dantela, cazuta in falduri cuminti pe gurguiele neprihanite. Au trecut...
Singurătate
de ovidiu cristian dinica
singur într-o galerie cu figuri de ceară sunt asaltat de cuvintele rotunjite de griji, se sfarmă liniștea, se reconcepe glaciar lumea, vinovăția aparține mecanicului de pe trenul ce nu a oprit în...
(jurnal)
de gabriela florina david
de atâta singurătate îmi umpleam casa cu iubiri inventate pe rafturi așezam miniaturi vorbele voastre
În numele poemului
de Magda (Maria) Grigore
Pentru Mircea De atâta singurătate casa o luase la vale cu nisip, cu ierburi, cu ploi - cuvintele cădeau de-a valma cu flăcări, cu sânge şi cu noi amândoi. Nu apucaserăm să luăm nimic în arcă, nimic...
Oboseala cronica
de Bogdan Nicolae Groza
Am obosit de-atata singuratate Ce s-a depozitat in sufletul meu... Am obosit de-atatea rugaciuni aruncate Catre un impasibil si tacut Dumnezeu. Am obosit de-atata tacere Pe care-am strans-o in inima...
Eminescu in actu
de Vlad Pâslaru
În casa neagră de-atâta singurătate Sărmanul Dionis stoarce mucul de țigară flori de lumină către eternitate. Plânge lumânarea-n sfeșnic și aduce din crucea ferestrei lumina și umbra unei fericiri...
Scrisori I
de Emma Greceanu
uneori e atâta singurătate în jurul meu, încât simt nevoia să tușesc pentru a-mi auzi vocea, nimic mai mult, doar să știu că sunt. mă așez peste pragul ușii și privesc în jur ca și cum aș inventaria...
de Gabriel Beniamin Duciu
obrajii mi s-au supt de-atâta singurătate și tălpile iși confundă mersul mi s-au împăienjenit vorbele și mi-au ruginit privirile mi-s înțepenite mângâierile de parcă n-am știut niciodată și nu mai...