Poezie
Singuratate cosmica
1 min lectură·
Mediu
Atata durere a curs peste tine,
incat pana si drumurile
ti s-au facut de piatra.
Atata dogoare ti-a plouat arborii,
incat pana si pasarile
pe toate drumurile ti-au sadit lauri.
Atata ura ti-ai varsat peste rauri,
incat pana si izvoarele
din adanc au inceput sa blesteme.
Atata singuratate a nins peste tine,
incat pana si pruncii
cand s-au nascut aveau multi ani inapoi
plini cu singuratate cosmica.
013501
0