Poezie
Singuratate cosmica
1 min lectură·
Mediu
Atata durere a curs peste tine,
incat pana si drumurile
ti s-au facut de piatra.
Atata dogoare ti-a plouat arborii,
incat pana si pasarile
pe toate drumurile ti-au sadit lauri.
Atata ura ti-ai varsat peste rauri,
incat pana si izvoarele
din adanc au inceput sa blesteme.
Atata singuratate a nins peste tine,
incat pana si pruncii
cand s-au nascut aveau multi ani inapoi
plini cu singuratate cosmica.
013.515
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristiana Petrariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 67
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristiana Petrariu. “Singuratate cosmica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristiana-petrariu-0008953/poezie/166948/singuratate-cosmicaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VI
VIVanghele Ion✓
Frumos.Iata o definitie,care nu exprima nici pe departe,frumosul.Pentru ca frumosul se autocreaza,dintr-un poet,dintr-o pagina alba,dintr-un creion,si din foarte multa iubire.Atunci frumosul devine,sau atinge sublimul,iar lacrima din coltul pleoapei,iti contureaza imaginea de suflet a emotiei,ceea ce face ca frumosul sa devina omenesc.
0