Poezie
Plastic fin
1 min lectură·
Mediu
Specialitatea mea e să glumesc
Pe seama plasticului,
A frumoaselor eve,
Și a gleznelor fine.
Lasă macheta la ușă,
Eva de fapt nu e,
Până vine, așează-te,
Sau lasă-te, cum vrei!
Am găsit plastilina,
Pe asfalt o călcasem,
Dar n-am să ți-o lipesc,
Pentru că se întinde.
Eva de fapt e cu doi,
Am văzut-o peste ieri,
Și azi nu mai vine.
Stai că o chem!
Lasă macheta, ia-o!
Ridică-te sau lasă-te
Până se termină,
Dacă poti sta așa.
Da, poate se termină!
Þi-am spus că pe mine,
Plastilina mă inspiră
La un diridari cu \"poate\".
Aștept două metrese,
Îți spun, nu glumesc!
Din plastic fin, de fapt nu,
Știu, și tu le aștepți!
Specialitatea ta e ceasul,
Ridică-te, limbile arată fix
Când se termină metresele,
Stai, n-au venit, lasă-le!
Trimit macheta la și \'53,
Pe bancheta din spate,
Da, într-un Trabant,
Sigur, până vine, uită-te!
Ce plastică sunt!
De fiecare dată când calc,
Aflu că de fapt fug,
Spre numărul doi.
002512
0