Îți vine umbra să te plângă
La căpătâiul înghețat.
Tu, cea suavă, cea plăpândă,
Acum cu toții te-au uitat.
Și murmurul pe buza-ți rece
Stă vinovat că este mut,
Iar umbra nu mai vrea să
Nesomnul viselor mele...
ocoleam niște stele melancolice
a căror strălucire se spulbera
in prezența eternă a lunii...
Nu știu, erai lângă ea,
te-am visat, sau dorul de tine
halucina timid în
Mi-am lăsat ochii să te privească,
mi-au lăcrimat.
Mi-am lăsat buzele să te sărute,
m-au usturat.
Mi-am lăsat mâinile să te atingă,
m-au durut.
Și totuși nu te-am privit,
nu te-am
Întreb. Simplu întreb din nou...
Mai veghează luna asupra
mângâierii licuricilor
ce se sting luminiță
cu luminiță?
Încă o existență efemeră
adusă jertfă eternului
Întuneric.
E vrut Ra
Nisipul îți pictează chipul pe mare,
ea sărutându-mi buzele
sculptate în stânci. Vânt din nou...
norii dansează deasupra noastră.
Din nou un val se sparge
pasional de stânci...
Mă dor buzele
Dorm...
un coșmar mi-aduce
zâmbetul amar
pe buze...
Stilul malefic al singurătății
mă face să râd,
cu lacrimi ce dorm însingurate
pe obrazu-mi uscat.
Dorm...
și dorul de tine,
de noi, de
Arome de cristal timide,
Iubiri ucigătoare,
Dantele ieftine-n vitrine
Aruncă pasiuni arzătoare.
Toți trec indiferenți,
Atmosferă de iarnă.
Case goale, reci,
Stau să se dărâme- Alarmă!
Tentat de nemurire,
Copleșit de suferință,
Înger păcătos
Trecut în neființă.
Își plânge moartea,
Își plânge viața,
Își caută trupul,
Își pierde speranța.
Legate-i sunt visele,
Purtate de
LG