Îți vine umbra să te plângă
La căpătâiul înghețat.
Tu, cea suavă, cea plăpândă,
Acum cu toții te-au uitat.
Și murmurul pe buza-ți rece
Stă vinovat că este mut,
Iar umbra nu mai vrea să
Arome de cristal timide,
Iubiri ucigătoare,
Dantele ieftine-n vitrine
Aruncă pasiuni arzătoare.
Toți trec indiferenți,
Atmosferă de iarnă.
Case goale, reci,
Stau să se dărâme- Alarmă!
Dorm...
un coșmar mi-aduce
zâmbetul amar
pe buze...
Stilul malefic al singurătății
mă face să râd,
cu lacrimi ce dorm însingurate
pe obrazu-mi uscat.
Dorm...
și dorul de tine,
de noi, de
Nisipul îți pictează chipul pe mare,
ea sărutându-mi buzele
sculptate în stânci. Vânt din nou...
norii dansează deasupra noastră.
Din nou un val se sparge
pasional de stânci...
Mă dor buzele
Întreb. Simplu întreb din nou...
Mai veghează luna asupra
mângâierii licuricilor
ce se sting luminiță
cu luminiță?
Încă o existență efemeră
adusă jertfă eternului
Întuneric.
E vrut Ra
Tentat de nemurire,
Copleșit de suferință,
Înger păcătos
Trecut în neființă.
Își plânge moartea,
Își plânge viața,
Își caută trupul,
Își pierde speranța.
Legate-i sunt visele,
Purtate de
Nesomnul viselor mele...
ocoleam niște stele melancolice
a căror strălucire se spulbera
in prezența eternă a lunii...
Nu știu, erai lângă ea,
te-am visat, sau dorul de tine
halucina timid în
Mi-am lăsat ochii să te privească,
mi-au lăcrimat.
Mi-am lăsat buzele să te sărute,
m-au usturat.
Mi-am lăsat mâinile să te atingă,
m-au durut.
Și totuși nu te-am privit,
nu te-am
LG