Adio
Îți vine umbra să te plângă La căpătâiul înghețat. Tu, cea suavă, cea plăpândă, Acum cu toții te-au uitat. Și murmurul pe buza-ți rece Stă vinovat că este mut, Iar umbra nu mai vrea să
Undeva
Tac. Dar în eterna liniște, vocea-mi e asurzitoare. Doar vântul mă mai vrea alături, pentru a-i cânta singurătate. Îl doare dorul de mine, singur...
Vis Halucinant
Nesomnul viselor mele... ocoleam niște stele melancolice a căror strălucire se spulbera in prezența eternă a lunii... Nu știu, erai lângă ea, te-am visat, sau dorul de tine halucina timid în
Nicăieri
Mi-am lăsat ochii să te privească, mi-au lăcrimat. Mi-am lăsat buzele să te sărute, m-au usturat. Mi-am lăsat mâinile să te atingă, m-au durut. Și totuși nu te-am privit, nu te-am
Întuneric...
Întreb. Simplu întreb din nou... Mai veghează luna asupra mângâierii licuricilor ce se sting luminiță cu luminiță? Încă o existență efemeră adusă jertfă eternului Întuneric. E vrut Ra
Dor de mare...
Nisipul îți pictează chipul pe mare, ea sărutându-mi buzele sculptate în stânci. Vânt din nou... norii dansează deasupra noastră. Din nou un val se sparge pasional de stânci... Mă dor buzele
Dorm...
Dorm... un coșmar mi-aduce zâmbetul amar pe buze... Stilul malefic al singurătății mă face să râd, cu lacrimi ce dorm însingurate pe obrazu-mi uscat. Dorm... și dorul de tine, de noi, de
Rece
Arome de cristal timide, Iubiri ucigătoare, Dantele ieftine-n vitrine Aruncă pasiuni arzătoare. Toți trec indiferenți, Atmosferă de iarnă. Case goale, reci, Stau să se dărâme- Alarmă!
Inger pacatos
Tentat de nemurire, Copleșit de suferință, Înger păcătos Trecut în neființă. Își plânge moartea, Își plânge viața, Își caută trupul, Își pierde speranța. Legate-i sunt visele, Purtate de
