"Arborii-nfloriți răsună..." – 2286 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
GPGheorghe Pituț
Gheorghe Pituț (n.1940 - d.1991) a fost un poet și prozator român. A scris printre altele Călătorie în Uriaș Antume 1966 – (debut) Poarta cetății, Ed. Tineretului, București, 1966, Colecția Luceafărul 1968 – Cine mă apără, Ed. Tineretului, București, 1968 1968 – Frunze – Pomi – Arbori, Ed. Tineretului, București,1968 1969 – Ochiul Neantului, Ed. pentru literatură, București, 1969 1969 – Sunetul originar, Ed. Tineretului, București, 1969, Colecția Albatros 1970 – Fum, Ed. Eminescu, 1970, București (cu milesimul editorial 1971) 1977 – Stelele fixe, Ed. Eminescu, București, 1977 (Premiul Uniunii Scriitorilor) 1982 – Noaptea luminată, Ed. Albatros, prefața Mihai Ungheanu, București, 1982, colecția „Poeți români contemporani” 1982 – Locuri și oameni, scriitori și parabole, Ed. Cartea Românească, București, 1982 1983 – Aventurile marelui motan criminal Maciste, Ed. Sport - Turism, București, 1983 Postume 1995 – Stelele fixe (Antologie), Ed. Eminescu, București, 1995, (colecția Poeți români...
8 poezii, 0 proze
Platon Pardău
Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003): În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului. În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea...
1 poezii, 0 proze
DDDaniel Dăian
Daniel Dăian s a născut la 29 noiembrie 1978. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, este poet, prozator, eseist, dramaturg. Poemele lui au apărut în diverse publicații literare: Antologie Universală a Poeziei Românești Contemporane-124 poeți contemporani- 2012, Cenaclul de la Păltiniș, anul 4, iulie 2012, Nr. 25, Semne, An XIV, Nr. 1-2-3-4(53,54,55,56) 2012, Algoritm Literar, Nr. 6, Anul III 2012, Cafeneaua Literară, 10/117, Octombrie 2012, Anul X, Orient Latin, an XIX, Nr. 3/2012, Discobolul, Anul XVI, Nr. 181-182.183, ian.-feb.-martie 2013, Discobolul, Anul XVI , Nr. 187-188-189, iulie-aug-sept. 2013, Euphorion, Anul XXIV/7-8/iulie-august/2013 Colaborări pe diverse site uri literare: www.agonia.ro http://junimeadigitala.ning.com; http://reteaualiterara.ning.com/ Volume publicate: Arbori de cristal – Reflexii, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2011 – poezie; Reflexii din Temnița Îngerilor, Editura Neliniști Metafizice, Constanța, 2011...
1317 poezii, 0 proze
Arborii-nfloriți răsună...
de Ștefan Octavian Iosif
Heine Arborii-nfloriți răsună, Cântă cuiburile-n slavă... Cine-i oare capelmaistrul În orchestra din dumbravă? Pițigoiul care-ntruna Dă din cap cu-atâta fală? Ori pedantul cuc ce-și strigă Numele...
Sete de viață
de Adela Vasiloi
1 Nu sufăr vorba spusă cu emfază - Sinceritatea nu suportă falsul, Timid și molcum îi răsună glasul Iar Adevăru-i stă mereu de pază. În sufletul curat găsesc oaza De sentimente mari, când sună...
Sete de viață
de Adela Vasiloi
Magistralul Nu sufăr vorba spusă cu emfază, Sunt simplă ca o strună de vioară, Admir aroma crinului, fugară, Și inima de dor mi se cabrează. Vibrez cu Universul într-o fază, Absorb din lut esența mea...
Zi de vară
de George Vâlsan
E soare pe câmpuri și tremură zarea, Iar vântul se plimbă prin iarba-nflorită, De pulberea florilor plin e pe aripi; Se leagănă-n aer, buimac de arome, Mai scutură lin zămislirea în cale-i, Apoi o...
Visul unei nopti de toamna..
de olteanu ioan-corneliu
Visul unei nopti de toamna.. De Olteanu Ioan-Corneliu Am avut un vis!.. Un straniu vis, Ce pana si acum il simt Ca un fior de gheata.. Era o zi neagra de toamna.. Norii negri-ncet se adunau pe cer Si...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre rănile molidului 83 Molidul cel bătrân, din parcul orașului, se apropie de vârsta seculară… În fiecare zi, la aceeași oră, o verdaică își face apariția poposind pe trunchiul copacului cel...
Lumini și umbre proslăvești
de Alexandr Blok
Lumini și umbre proslăvești - Dând lirei veselia strunii, Privește-n haosul nelumii, Ca ziua să ți-o regăsești. E-ntreagă funia de-argint, Ai pline la izvor ulcioare, E-n stepă umedă dogoare,...
poeme karmice ( 41 - prin Yahoo s-a așezat un exil al îngerilor)
de Paul Gorban
prin Yahoo s-a așezat un exil al îngerilor o casă în care toate visele sunt albe un oraș liniștit în care arborii cresc pe străzi ca niște obiecte artizanale. acolo e locul unde nu te poți opri. e...
Dreptul la timp III
de Nichita Stănescu
I Si pietrele-au dat rod in ziua-aceea, cand iarna sta-n zenit la cerul tarii si-n coaja orelor rotunde batu, sfaramator, pasarea Phoenix, Si acrul se adauga intruna, deodata-ncremenind ca gheata...
în absolutul existenței
de FLOARE PETROV
trăiesc în absolutul existenței mele lumina îmi zâmbește la fiece fereastră în adâncimi de gânduri se afundă stele urc neînfricată pe spirala albastră. cerul pare că s-a cuibărit în ochii mei privesc...
Arborii nimănui de lângă noi orășenii
de Burlacu Ioan
Motto: Fanny(servitoare indiană): -Oare nu cumva japonezii L-au inventat pe Dumnezeu? Borges: -Ce te face să crezi asta? Fanny: -Mă gândesc că japonezii L-ar fi putut inventa pe Dumnezeu, din moment...
giuvaer iubirii mele
de FLOARE PETROV
noaptea-i întreținută cu o ploaie lină toti arborii se bucură de dulce festin crinii înfloriți freamătă se alină nesfârșite gânduri se-aștern pe destin. nu dorm compun iar voluptoase poeme sufletul...
Trebuia să murim îmbrățișați
de Mos Ion Cristian
Trebuia să murim îmbrățișați Pe-o margine de lume Acolo unde apa, cînd obosește să curgă, Se desparte în baloane și levitează până când Copiii nedoriți de părinți, Când trec zburdalnici, chiuind, în...
Aldebaran
de Mondea Adrian
abandonarea asta absurdă, goana în noapte și plaja deschisă, florile de apă și acea femeie ce pășește orb pe nisipul strălucitor și prea ud arborii galbeni de la capăt de drum urmele cailor străvezii...
Rugăciunea Ofeliei
de Mariana Cardas
Să fiu lăsată să plec chiar acum voi cântări atât puțin peste ape voi duce cu mine atât de puține lucruri câteva chipuri, cerul văratec, o roză-nflorită... Mă voi întinde încet peste ape voi asculta...
Micropoeme 14
de Paul Mircea Iordache
Urmele de pași din meandrele vieții – jurnal în suflet. Coexistență: Frunze galbene, căzute pe cetină – moarte și viață. Mestecenii goi – lumânări pe mormântul frunzișului mort. Focuri de frunze –...
Gânduri de ziua plecării
de Adam Mickiewicz
M-a și cuprins regretul ! Ce-i oare ? Sunt în prag, Mă-ntorc iar în lăcașul pustiu și-atât de drag, Parc-am uitat ceva ; iar ochii-mi rătăciți Tot vor să mai salute acești păreți iubiți Ce-atâtea...