"Aminte imi aduc" – 19644 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AAAndrei Albu
Probabil că momentan ascult Andrieș, sau Pink Floyd, doar așa… ca să imi aduc aminte ca poezia nu trebuie să fie nici vulgară, nici rece, nici complicată, nici macabră nici horror. N-am publicat încă nimic. Mai am destulă cafea și răbdare. Dacă vrei mă mai gasești și aici: amfitrion84@yahoo.com . “Marea Neagră e albastră Și pe mal cartofi prăjiți, Domnișoară, dumneavoastră Ce culoare vreți să fiți? Eu v-aș sugera Doar puțin grena Și nimic altceva.” (Alexandru Andrieș- Culori)
43 poezii, 0 proze
BBogdan
m-am nascut la bucuresti, in sectorul 4, intr-o noapte, in zodia lunii; din perioada gradinitei imi aduc aminte de cateva momente antologice, pe care n-o sa le dezvalui aici, pentru ca imi sunt mult prea intime; am terminat si generala nr.1; aceasta scoala si-a imprimat amprenta asupra mea; inca o mai port; n-am luat niciodata premiul intai; n-am avut niciodata 10 pe linie; s-ar putea intelege de aici ca sunt un frustrat; nu e adevarat:);urasc hartiile pe care scrie diploma sau mentiune; liceul mi-a cladit personalitatea si mi-a ilustrat imaginea lumii din timpurile alea, care din pacate inca mai exista; invataturile din cei patru ani au fost putine si in acelasi timp multe:am invatat o groaza de lucruri pe care nu le-as fi invatat fara "ajutorul" liceului; n-am luat niciodata premiul intai sau nota 10; n-am participat la olimpiade sau la alte concursuri nationale; n-am fost in tabere sau in alte chestii de genul asta; insa mai mult ca orice, paradoxal, liceul m-a marcat; cum anume nu...
4 poezii, 0 proze
BLBratu Ana Larisa
In maniera specifica lui Carl Gustav Jung, consider ca viata mea este o poveste a realizarii de sine a inconstientului. Am trait inca de cand imi aduc aminte de mine insami, o viata interioara cu intrebari autoadresate si cu raspunsuri, de cele mai multe ori neasteptate. Sunt un om care scrie din nevoia de a intelege aceasta lume de procese interioare si de a reusi de a reusi sa le reflecte in exterior. Incerc in mod constant sa-mi inteleg scopul in lume, iar nevoia de a scrie este o parte importanta a acestui scop. Am avut o lunga perioada in care am renuntat la scris, lucru care m-a ajutat sa ma inteleg, dar care m-a si rupt de mine. Acum am revenit la ceea ce unii oameni considera un dar, o sansa, dar si la ceea ce eu traiesc ca pe o nevoie spirituala: a-ti face un scop din a-ti pune in versuri lumea interioara.
37 poezii, 0 proze
ionascu mirela
traiesc intens prezentul,visez spre viitor,insa trecutul cu pasajele sale cidate dau uneori tarcoale prin mintea mea,prin inima si sufletul meu care mocneste...undeva...pitulat la umbra unui vis rebel,al copilariei mele,vise,lacrimi si trairi intense care si acum imi dau fiori,si imi aduc aminte cu drag,caci doar amintirea ma mai leaga de trecut si de tot ce nu mai am...cel mai greu este dorul,off,dorul nebun de tot ce am pierdut...e greu,trec noptii,trec zile,imi par veacuri cosmarurile...insa incerc sa ma gandesc...ce m-as face fara tine...
1 poezii, 0 proze
dimitriu mihaela
De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...
2 poezii, 0 proze
gabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
Cciofu
M-am născut în Iasi, pe data de 30 Decembrie 1984. Era o iarnă foarte grea cu troiene cît casa. Am fost cel mai frumos cadou de sărbători fiind primul nepot al familiei. Am crescut la bunici si mi-a prins foarte bine deoarece am fost educat in spiritul religios. Am urmat Școala Generală Tomești și am fost unul dintre cei mai cunoscuti elevi datorită activităților mele. Pînă în clasa a 9-a am fost cel mai mic de statură din clasă. Diriginta imi spunea "drăgălas". După ce am luat Capacitatea am dat la "Seminar". Am intrat la Colegiul Tehnic "Gh. Asachi" pentru că seminarul nu "m-a vrut". În perioada liceului am participat la revista școlii cu diverse materiale. La începutul clasei a 12-a am facut o poznă incredibila. Am fotografiat-o pe doamna dirigintă în momentul in care îi trăgea o palmă unui coleg. Mi-a luat aparatul,dar mi l-a dat înapoi. La sfîrsitul liceului i-am dat poza de frică să nu mă lase corigent. Îmi aduc aminte de o întîmplare cu diriga cînd a cazut din maxi-taxi ....
1 poezii, 0 proze
Felicia Mariana Orban
"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...
91 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
Aminte imi aduc
de narcisa francesca
De ce nu-mi spui cand pleci De ce ma lasi sa sufar Ce-a fost intre noi doi A fost pe vremuri, dar a fost A fost, s-a dus si nu mai este Aminte imi aduc Ce intre noi s-a petrecut Aminte imi aduc cu...
Distihuri florentine
de Tudor Negoescu
Aducere aminte Îmi aduc aminte de tine Uitîndu-te! Moartea timpului (de la traducerea din engleză a expresiei ,, a omorî timpul”) Mi-am omorît dușmanii Dîndu-le viață. Esența vieții Viața – un...
gheara timpului
de Ștefan Petrea
lighioana aducerii-aminte îmi aduce dimineața cafeaua prin desprinderea trupului de pat și ducerea în bucătărie beau fără zahăr să simt amarul în gâtlej un gust de plumb sunt pesimist patetic chiar...
Epilog
de Jorge Luis Borges
Când numărul de pași se împlinește ce pe pământ să calci ți-a fost sortit, atunci tu mori. Cu tine mor și eu, eu, care-aminte îmi aduc de noaptea nespusei despărțiri, acum mă-ntreb: Ce s-a ales...
blagoslovire
de Ioan Postolache-Doljești
să vezi și să nu crezi ce-ți poate fi un prieten pe mine doamne doamne m-a blogoslovit c-un psiholog cărunt astăzi cândva poet cu mine prin cenacluri eu paria acum el șef de cabinet când l-am văzut...
Apocrife despre Babilon
de Aurel Sibiceanu
Cum treceam printre oasele feței, nesăbuit cum eram, cum lunecam printre muguri și gresia frunții, și cum pe poteci călcam Araaratul cu talpa, am auzit o seamă de glasuri, glasurie erau!, și grele ca...
Prea și mult
de Marinescu Victor
îmi este teamă de neiubire de ochii care nu mă văd de liniștea liniștii din urmă când nu îmi ești prea mult prea mult nu am împărțit niciodată înfometată de carne și respirări șoptești vântului...
la altarul soarelui (rondel)
de FLOARE PETROV
eu nu îi aduc timpului acuze că mă asaltează și-mi zburdă prin minte știu câteodată am gânduri confuze dar cu lumina fac mereu legăminte. sărutul iubirii persistă pe buze inima tresare voioasă...
Nea Mitica
de Vasluianu Ec.
Nea Mitica Viata la tara Bunicul imi povestea din nou legenda primului solomonar. Mi-am adus-o aminte zilele trecute si am zambit. Inca imi sta in minte, cocotata printe neuroni. Se spune ca lumea nu...
sunt pierzătorul cheilor
de Vasile Mihalache
nu sunt dintre cei care ies la vedere și se-ncruntă cu văi și coline cu trambuline cascade cineva nu cade celălalt îl ridică cei care tac se cred mai mulți dacă îi vezi să mă anunți trecătoare sunt...