"Alunecare în alb" – 9354 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Catalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
AMAlexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
CTcrisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Alunecare în alb
de Silviu Somesanu
În aceste zile pline de întâmplări cu cine voi da mâna să-i împărtășesc bucuria când se vede peste tot zbuciumul unor tulburări și lumea visează întronarea regulilor de pace și bunăcredință încât să...
Abisul
de Nicolae Maria
Sunt într-o cameră albă. Cineva în alb îmi dă o pilulă s-o înghit. Am înghițit-o. Mi-e frică, nu știu unde mă aflu și nu știu de ce îmi este teamă, de parcă aș aștepta ceva urât, da, cred că aștept...
Poeme de distrugere în masă. Scufundare în nea
de Luminita Suse
ce mult aș vrea să pot alege locul unde se execută sentința de tăiere a sforii din creștet să fie o alunecare în mare de zăpadă cu inima strânsă în brațe albastre să fie la fel ca în repetițiile...
picur
de corui mihai george
hai sa picurăm amândoi oleacă de poezie o lăsăm sa fie ce zici plouă urme ale stropilor formează în alunecare albii temporare apătoase ce dispar precum strângerile instinctive ale mimozelor oarecum...
Iuliana Benedic [lizuca] - chemări suspendate în penumbre
de Maria Prochipiuc
zâmbetul meu sfâșiat l-ai închis în sfere de cristal, uneori le spargi la întâmplare, fâșiile se recompun diforme. *** buzele conturau singurătatea fără început fără sfârșit săruturi plânse dilatau...
Bolero
de Iulia Elize
cât te iubesc în a luminii răscruce când raza te atinge cu o căutătură de duce pe sub franjuri violet de mălin ori pe lângă mătuși cu spinări de carmin prin parfumul de cedru, de scorțișor pe sub...
Drum cu prieteni
de Zaharia Ramona
Drum de toamnă târzie, pădurea își are semnele ei pe care le dezvăluie doar în joacă, printre ciuperci zgribulite și trosnituri de copaci. Ajungem la loc deschis și poteca îngustă își desface...
Pe drum
de tea nicolescu
Românul zice: "călătorului îi șade bine cu drumul" și eu tocmai asta aș vrea să spun pentru că mi-ar plăcea să mă arunc în SUV și s-o iau razna ca mai acum câțiva ani acoperind kilometri, indiferentă...
... ergo sum
de Daniela Luminita Teleoaca
Apoi, deodată, am simțit cât de fioros putea fi timpul! Cum se înfățișa el simțurilor, sufletului rămas peste noapte fără adăpost. Mutația genetică. Trecerea în altceva. Distanța! Între mine și cei...
prinsă în iarnă
de Ottilia Ardeleanu
e alb orașul și afânat drumul între noi rupt ca sufletul înghețat la rădăcina copacilor fulgii tămâiază de dorul verii care s-a dus îmbrobodită de ulisse coase nu știu ce dorințe le face armuri...
Limuzina
de corui mihai george
Limuzina Mă apropii tiptil de tastele calculatorului, pagina alba a Word-ului oglindește în mintea-mi o nouă poveste, oricare ar fi ea. Te asigur cu sinceritate că nu știu nimic despre povestea ce...
bolero andante
de Ela Victoria Luca
noaptea asta mi-a rămas pe mâini și nu mai pot scrie despre tine rămân într-un bolero lent nu mai dansez singurătatea la scenă deschisă e ca și cum te-aș dori depărtare și nimic mai rotund apariție...
Aurora din geana somnului
de Maria Elena Chindea
îmi ceri să te-nvăț despre infinit eu râd și-ți vorbesc despre epopeea bobului de rouă cei botezați în lacrima zorilor pot construi balustradă pleoapelor de pe ele copiii vor balansa picioarele și...