Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Aluneca mana...."8013 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
38 rezultate
C

Chwoika

AutorAtelier

mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...

1 poezii, 0 proze

CI

Catalin Ionescu

AutorAtelier

Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.

2 poezii, 0 proze

crisan teodoraCT

crisan teodora

AutorAtelier

O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..

3 poezii, 0 proze

crisan gabrielaCG

crisan gabriela

AutorAtelier

REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...

10 poezii, 0 proze

IO

ivan ion ovidiu

AutorAtelier

Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...

2 poezii, 0 proze

Petru AnghelPA

Petru Anghel

AutorClasic

Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...

1 poezii, 0 proze

Alexandrina MateescuAM

Alexandrina Mateescu

AutorAtelier

Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.

22 poezii, 0 proze

Albu Marius SilvanAS

Albu Marius Silvan

AutorAtelier

Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.

19 poezii, 0 proze

Aluneca mana....

de mara manolache

Alunecă mâna pe chipul tău plin de stele, alunecă pe flori,pe cărări inchise cu gândul la izvoare și păduri cochete. Alunecă pe frunze,pe culori inchise uitate de tine,culese de mine. Mi-e dor de...

PoezieAtelier

Absurd

de Petru jipa

Am deschis ușa cu șperaclul sincerității, Mi- alunecă mâna pe umbra unui zid . Se desfac destinele, se desfac sunetele , În hora unui solfegiu înghețat de frig . Arunc cercul desprins dintr-un con...

PoezieAtelier

Și dispar încet în roua însetării

de marlena braester

sub arida boare desprinsă din suflul deșertului copleșită colina se acoperă de un văl de mărăcini violentul violet peste care îmi alunecă mâna într-o mângâiere perplexă e setea nelocuită atâția...

PoezieAtelier

Agonia Ecaterinei

de todor adrian

Picuri,picuri....Ecaterina doarme, alunecându-și mâna sub somnul stătător, visând mult prea real și ochii limpeziți de agonii obscure decad sub lovitura apei, prea timid deconspiră un cuvânt să o...

PoezieAtelier

Statuie

de Palade Ruxandra

Dintr-o stâncă marină Vreau chip să-mi fi făcut Cu unealta lui fină, Un meșter priceput... Alunecă mâna-i caldă Pe sânul meu rece. Ochii își scaldă, Fiorul îl trece... Dar, Privirea-mi de gheață,...

PoezieAtelier

Cred...

de Nela

„Cred că e timpul să învăț să-mi acordez vioara liniștii aruncată în întunericul ființei mele”. Obsesia aceasta se rostogolește în sângele meu la nesfârșit. Am fost prea mult timp o imensă rană care...

PoezieAtelier

Piersică

de Theea Georgia Sharpe

E toamnă târzie pe scări și înapoi E toamnă târzie în bolul cu piersici din compot tăiate in jumătăți, umplute cu salată de morcovi, uitându-se la mine, uitându-se spre cer, parcă sperând să se...

PoezieAtelier

Fierbe luna

de Alice Diana Boboc

Pe cărarea dintre noi au alunecat multe aripi s-au îmbrățișat, au plîns și au iubit ne-au mîngîiat ultimele sărutări trimise pe messenger pereții sunt goi și albi prea mult soare rătăcește prin...

PoezieAtelier

Și dacă nu vrea

de bucur alexandra-emilia

Vei rămâne în lumea ta chiar dacă sunt atâtea mâini care trec prin piele, Trec prin simțuri ca prin ceață Și-ți ajung acolo unde te-ai ferit mereu să pătrundă o mână străină, La capătul liniei lumii...

PoezieAtelier

***

de Andrei Toma

*** bizar început de zi… noaptea a plecat greu și mi-a adus cu ea un sentiment cunoscut de oboseală de mirare nestârnită, frustrare prinsă în timp – toții anii ăștia nu m-au învățat nici sa fug, nici...

PoezieAtelier

jocul

de vitalie sprinceana

JOCUL - Vezi luna? - Da... - Seamănă cu tine: tot atât de frumoasă și seducătoare. - Ești... - Cum? - Irezistibil! Mă faci să mă scurg printre degetele tale. Te iubesc, visătorule! - Și eu, lichidul...

ProzăAtelier

In curand

de Crina Grigore

S-a stins conturul iubirii tale... De-atatea lacrimi reci, de plumb. Tablou-i gol si fara viata Nu are rost sa te mai plang. Doream sa vad pe cerul noptii Cum arde flacara iubirii Si-n raze moi...

PoezieAtelier