Poezie

Agonia Ecaterinei

1 min lectură·8 decembrie 2004

Mediu

Picuri,picuri....Ecaterina doarme, alunecându-și mâna

sub somnul stătător, visând mult prea real

și ochii limpeziți de agonii obscure

decad sub lovitura apei,

prea timid deconspiră un cuvânt să o trezească

silabisându-și somnul, îl desparte în fâșii,

azi a iubit, dar a sfârșit acoperindu-și fața

cu sentimente colțuroase

și a donat o iubire, ici, colo

și ploi claustrate în începuturi fictive

adâncindu-se tot mai mult în trup.

Găseam femei, rebuturi de femei dictate-n farduri

acolo unde se adâncesc brațele iubirii,

dar n-o găseam pe ea

Ecaterina cu trupul preschimbat

dormea pe aripile Erosului-blestem

săgetând mereu, deși mereu rata perechile de numere

ce defilau în jocul prematur al iubirii.

I-am șoptit trezirea, dar s-a ridicat cu o aripă nenăscută

și a plutit o clipă, răsturnând ploaia,

a căzut plângând, sfărmând gheața de-asupra apei

căci s-a înclinat cerul, ți s-a ciobit la colțuri,

emanând disprețul universului printre fisuri,

dar a jurat apoi că nu-și va mai aluneca mâna

sub somnul stătător, poate doar un minut.

I-am cuprins lacrimile în palme, în gânduri, în săruturi,

dar nu v-a mai fi aceeiași, ca atunci

când îmi cuprindea privirea

și o satura cu esența sa,

acum s-a preschimbat,

Ecaterina n-a mai decăzut.......s-a înalțat.

001.922

todor adrian. “Agonia Ecaterinei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/todor-adrian/poezie/97326/agonia-ecaterinei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.