Poezie

Scrisoare din Arad

1 min lectură·18 mai 2005

Mediu

kilometrii incompleti de sina ne separa,

printre statii pe ce-a fost acel ultim drum,

sarutul din vagon si ultimul din gara

sub cerul de ianuarie prefacut in scrum.

stiu cum ti-e, dar nu stii cum mi-e mie

nici nu ar conta, uita ca te-am iubit,

da, sunt viu in lumea asta vie

mult prea viu ca tu sa crezi ca am murit.

am ramas aici prin sute de cladiri,

cate-un bloc sau cate-o strada, inca le cunosc,

dar pe tine te voi scuti de intalniri,

voi fugi de tine... nu te recunosc.

cauta-n buzunar, trimite-mi iarasi timbrul,

ai sa gasesti in posta din cateva scrisori

nimicul, s-atunci vei sti ca timpul

va astepta momentul sa mor ca tu sa mori.

nu te urasc caci n-am puterea de-a o face,

nici n-ar fi drept sa-ti spun: Dispari,

caci te iubesc de tot si parca-mi place

sa tot tresar mereu cand tu apari.

iti scriu acum, ai sa-mi citesti scrisoarea,

dar ai s-o arzi stiind ca n-am uitat,

caci vezi, traiesc rentabil cu uitarea:

destinatar(numele tau), scrisoare din Arad.

002.341

todor adrian. “Scrisoare din Arad.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/todor-adrian/poezie/122365/scrisoare-din-arad

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.