Poezie
Statuie
1 min lectură·
Mediu
Dintr-o stâncă marină
Vreau chip să-mi fi făcut
Cu unealta lui fină,
Un meșter priceput...
Alunecă mâna-i caldă
Pe sânul meu rece.
Ochii își scaldă,
Fiorul îl trece...
Dar,
Privirea-mi de gheață,
Lipsită de viață,
Nu cunoaște amorul...
Nu știe ce-i dorul...
Inimă,pieptul
Nu poartă în sine.
Speranțele,gândul,
Nu sunt pentru mine...
Doar așa aș putea
Să ating veșnicia...
Neștiind dragostea,
Neștiind agonia...
O statuie de piatră,
Aș vrea să fi fost.
Șlefuită cu artă...
Dar,
Fără folos...
002376
0
