Din nou aștept noaptea
Să trag jaluzelele
Și becul să apună...
Să văd iar stelele
Fosforescente,lipite pe tavan
Și-n centru marea lună,
Fosforescentă și ea.
Să simt cum
În tăcerea camerei
Noi ne iubeam nespus...
Mai știi ce fericită am fost
Când mi-ai dăruit
Un trandafir de plastic,roz,
Dat cu parfum?
Ne iubeam nespus...
Îți amintești ce mi-ai spus?
Că pot să-l țin în
Un nepătruns
În nepătrunsuri
E sentimentul ascuns
În mii de refuzuri...
Fumegand încă arde
În focuri mistuitoare
O gură ce soarbe
Săruturi înșelătoare...
De ce mereu crede
Un ochi doar
Dintr-o stâncă marină
Vreau chip să-mi fi făcut
Cu unealta lui fină,
Un meșter priceput...
Alunecă mâna-i caldă
Pe sânul meu rece.
Ochii își scaldă,
Fiorul îl trece...
Dar,
Privirea-mi
S-au dus dis-de-dimieață la biserica simplă și dărăpanată din colțul străzii. Iubeau locul acesta unde se simțeau atât de aproape de divinitate.Aici nu se mai gândeau la nimic altceva decât la
Privea în zare, pătruns de sine însuși. Oceanul întunecat și larg era numai al lui. Linia sângerie tăia Soarele de la jumate. Îl astepta tremurătoare. Nu trebuia decat să-și desfacă aripile și să se
Toti visăm. Suntem uneori victime ale propriilor vise ce se metamorfozeaza în dulci iluzii sub care se ascunde dezamăgirea. Fără iluzii n-am mai fi capabili să deschidem ochii asupra lumii. E
Zbori in valuri de mocirlă.
Privești prin ferestre de milă,
La cei ce stau pe caii verzi
Și-ți dorești sa-i înțelegi.
Înoți pe aripi de lumină.
Te-neci cu vorbe de albină,
Bani multi și avere,
Aur, cuferele
Pline cu mărgele...
Toate-s lucifere!
șoapte ș-albăstrele
Săruturile mele,
Suspine de plăcere...
Toate-s lucifere!
Pe limbi de foc sufletele
În care
Niciodată n-am crezut
Că pot să mă ridic, după ce-am căzut...
Niciodată n-am crezut
Că pot să mușc un fruct atât de crud...
Niciodată n-am crezut
Că pot s-ating o
Aș vrea sa mă pierd,
Să mă pierd în visare,
Să nu mai cunosc
Ce-i mic sau ce-i mare,
Să nu mai știu
Ce-i bine și ce-i rău...
Să pot să mă desprind
De Universul
PR