"Alunecând, mai grav, în Casa veche " – 9657 rezultate
0.08 secundeMeilisearch
AMAlexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Catalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
CTcrisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Alunecând, mai grav, în Casa veche
de Iulia Elize
Poeme Semisonet I. Să stau puțin, poate-mi deschide ușa Vecinul, grav, tornându-le, nevrute De pe perete, treacă, iar, cornute Un tuș urlând, mai știrb, din vâlcelușa- Alunecând, mai grav, în Casa...
Alunecând, mai grav, în Casa Veche
de Iulia Elize
Cum mustul stă, de-a binelea, în `tească... Dar nu pleca, din țara ta străveche Căci satul tău și ograda-s nepereche, Sub multe, e pădurea, unduiască... Alunecând, mai grav, în Casa Veche Lumina,-n...
Cele douăsprezece sonete de sat...
de Iulia Elize
Alunecând, mai grav, în Casa Veche Sonet 1. Cum mustul stă, de-a binelea, în `tească... Dar nu pleca, din țara ta străveche Căci satul tău și ograda-s nepereche, Sub multe, e pădurea, unduiască......
Domnișoara Christina
de Mircea Eliade
VIII După masă, d. Nazarie și cu Egor fură invitați în odaia Sandei. O găsiră și mai istovită, cu pleoapele viorii; brațele păreau foarte albe, așa cum se odihneau sleite pe un șal cald, de lână....
Lae față în față cu „Sfântul“
de Dușan Baiski
Lae se apropie cu pași mărunți de armoar. Trase cu delicatețe sertarul. Ridică vârful unei batiste frumos călcate. Simți furnicături până-n vârful urechilor. „Băga-mi-aș...“ – murmură. Pipăi cu...
Întoarcerea acasă
de Emma Greceanu
Azi mi-am aminti de ea. Un episod important din viața mea a stat în umbră până azi. Și e ciudat cum amintirea ei a coincis cu o constatare asupra aspectului de umbră. Voiam să ies la o țigară, uneori...
this old house
de Ela Victoria Luca
știu că nu mai ești aici, dar ți-am vorbit iarăși pe mutește lângă patul în care astăzi abia adoarme tata, eu am plecat să dorm în altă casă, veche, în care singura lumină e liniștea, încerc să mă...
Pedeapsa
de Claudiu Moldovanu
În jur numai întuneric și din când în când se auzea un lătrat și apoi mai multe, un muget de vacă... În rest era liniște, căci noaptea rar treceau oameni pe acolo….și trenurile erau destul de puține....
Cântecul de dragoste al lui Alfred J. Prufrock
de T.S. Eliot
S\'i\' credesse che mia riposta fosse A persona che mai tornasse al mondo, Questa fiamma staria senza piu scosse, Ma pero che gia mai di questo fondo Non totno vivo alcun, s\'i\' odo il vero Senza...
Cântecul de dragoste al lui Alfred J. Prufrock
de T.S. Eliot
S\'i\' credesse che mia riposta fosse A persona che mai tornasse al mondo, Questa fiamma staria senza piu scosse, Ma pero che gia mai di questo fondo Non totno vivo alcun, s\'i\' odo il vero Senza...
Ziua când moare maica (III)
de Ion Scalen
Ne spusese maica și eu reținusem prea bine, deoarece spusele ei despre șarpele casei mă fascinaseră, mai ales de când îl văzusem anul trecut șerpuind prin troscotul mărunt de pe potecile din...
Struguri timpurii
de Maria Tirenescu
Se pensionase cu doi ani în urmă. Era liniștită, reușea să își ducă la bun sfârșit majoritatea planurilor pe care și le făcea. Îi plăcea să se ocupe de flori, nu se dădea în lături nici de la alte...
Întoarcerea acasă
de Emma Greceanu
În noapte senzațiile se lipesc de tine ca niște pânze de paianjen, aparent invizibile, trăirile devin intense, obsesiile se adâncesc, suntele capătă tonalități ciudate, umbrele stăpânesc colțuri ale...