Poezie
Alunecând, mai grav, în Casa Veche
Sonet 1 - Cele douăsprezece sonete, de sat
1 min lectură·
Mediu
Cum mustul stă, de-a binelea, în `tească...
Dar nu pleca, din țara ta străveche
Căci satul tău și ograda-s nepereche,
Sub multe, e pădurea, unduiască...
Alunecând, mai grav, în Casa Veche
Lumina,-n storuri, mi-e călugărească
De-o tușă, încă, pare să rostească
În zvâc de pene, Ioaniți, ca-n streche.
Căci numai clipa, mângâind, văd cerbul
De cade, pe-un genunche, umilit.
Mai viscolește fulgii, iar, imberbul
De unde iarna, iute, s-a oprit;
Mai, prea văzând, cum pleacă, spată, verbul
Vis, primul meu Sonet – închipuit!
(Variantă de text)
001.493
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Alunecând, mai grav, în Casa Veche .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14164432/alunecand-mai-grav-in-casa-vecheComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.