"Aimée" – 466 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAna Roxana Ciupuliga
44 poezii, 0 proze
Andreea
nimic.
19 poezii, 0 proze
ACAdela Cenghri
39 poezii, 0 proze
MSMaurice Scève
Maurice Scève (1501-1564?), représentant le plus illustre de l\'école lyonnaise, est né à Lyon, entre 1500 et 1505, dans une famille bourgeoise qui joue un rôle honorable dans la vie de la cité. Son existence reste mal connue. Il reçoit une solide formation intellectuelle. Peut-être devient-il docteur en droit. Vers 1530, il est en Avignon attaché au vicaire de l\'Archevêque. En 1533, il prend part aux recherches qui tentent de retrouver le tombeau de la mythique Laure, la dame que Pétrarque avait aimée et chantée dans son Canzoniere, morte en Avignon lors de la peste de 1348. Il y découvre un sonnet qu\'il attribue à Pétrarque. Cette trouvaille lui vaut la célébrité, et les félicitations du roi François Ier, lui même grand amateur de poésie pétrarquiste. De retour à Lyon, Scève fréquente les cercles cultivés et connaît les milieux néo-latins où s\'épanouisse le sodalitium lugdunense. En 1535, Scève fait la connaissance d\'Étienne Dolet et lui donne à imprimer son premier ouvrage, La...
6 poezii, 0 proze
Aime Fernand Cesaire
S-a născut în 1913 la Laurain, în Martinica. Studii la liceul Louis le Grand și la Ecole Normale Superieure. Activist pentru renasterea culturala a negrilor, care, în spațiul cultural de limbă franceză, s-a numit "Negritude". Membru al partidului comunist francez și apoi întemeitor al partidului progresist din Martinica. Membru in paralmentul francez și primar în orașul Fort-de-France din Martinica. Impreuna cu Damas si Senghor a intemeiat revista L'etudiant noir. In Martinica, impreuna cu Rene Menil, a inițiat revista Tropiques. Opere poetice: Cahier d'un retours au pazs natal, 1939 Les armes miraculeuses, 1946 Soleil cou coupe, 1948 Corps perdu, 1950 Ferrements, 1960 Cadastre, 1961 Moi laminaire, 1982 La poesie, 1994 A scris și drame. Cea mai cunoscută e La tragedie du roi Cristophe, 1964. De asemenea a mai scris și eseuri politice.
52 poezii, 0 proze
AHAileen Havaa
Când lumea se cutremura, eu vroiam să mă nasc...când pămîntul nesătul îngurgita trupuri, eu mă bălăceam în lichidul amniotic, bucurându-mă încă de găzduirea în uterul de 5 stele, all inclusiv. De atunci tot merg împotriva curentului...mi-am trăit adolescența la 7 ani, maturitatea și mai devreme, iar acum mă hrănesc din câteva fărâme de copilărie. La 3 ani, pe când tăiam cu foarfecele ombilicul fratelui născut sub privirile mele, brusc m-am trezit din toropeala postnatală. Hormonii colcăind prin trup, mi-au lăsat liberă mintea, care a decis să trăiască în altă ordine.
5 poezii, 0 proze
vicol cristina
22 poezii, 0 proze
Ene Alexandru Catalin
Nasterea,o vara,copilaria,toamna,adolescenta,iarna,viata,o eterna primavara.
1 poezii, 0 proze
ancuta hotin
aimer la francaise,la poesie,...l'amour..les livres
1 poezii, 0 proze
JBJules Breton
Jules Aldolphe Aimé Louis Breton, né à Courrières (Pas-de-Calais) le 1er mai 1827 et mort à Paris le 5 juillet 1906, est un peintre et poète français. Son père, Marie-Louis Breton, est maire de Courrières. Sa mère meurt alors qu\'il n’a que quatre ans. Il étudie tout d\'abord au collège Saint-Bertin à Saint-Omer où il est pensionnaire, puis au collège royal de Douai. Il fait son apprentissage auprès de Félix de Vigne à Gand et de Gustave Wappers à Anvers en Belgique, puis poursuit sa formation à Paris en suivant les cours d’Ingres et d’Horace Vernet. Il se marie en 1858 avec Élodie de Vigne, la fille de Félix de Vigne. Le couple a un enfant unique, Virginie Demont-Breton, qui naît en 1859 et qui suivra les traces de son père en devenant elle-même peintre. Elle épousera le peintre Adrien Demont. Il est inhumé à Paris au cimetière du Montparnasse non loin de son ami Leconte de Lisle. De formation académique, réaliste, puis naturaliste, Jules Breton fut l’un des premiers peintres...
1 poezii, 0 proze
Aimée
de Mihai Chiriță
„When I need you I just close my eyes And I’m with you...” Tot iarnă era în suflet și în gând... În fiecare zi arborii plâng de prea multă singurătate... În fiecare noapte cerul se sparge de prea...
Aimée
de Mihai Chiriță
Într-o iarnă dezmățat de tandră și de aiurită ... Credeam că poveștile frumoase își află începutul doar vara. Dacă cineva mi-ar fi spus că va veni o zi, o noapte, un timp furat iernii, împodobit cu o...
Aimée
de Ciobanu Vlad
Aimée Aș vrea s’adorm cu capu’n sânul tău, Să te visez, dormid, visând la mine. Să mă trezesc, te strâng de mână și să’ti spun Că „Te iubesc cum nu te’a iubit nime!” Să stau să te privesc, cu orele,...
Aimée
de Mihai Chiriță
Astăzi e la fel ca ieri. Îmi lipsești. Nu ar trebui să-mi mai repet până la sufocare că te ador. Sunt ca o gâză frântă făcută ferfeniță de oboseală. Și m-aș putea vindeca cu tine... Dansând,...
Aimée
de Mihai Chiriță
Nopți fără somn și fără vise. Nopți chinuite de amintirea altor nopți albastre pline de dragoste albastră, până la adormirea din zori... Zile palide, monotone, lipsite de sens. Ore târându-se,...
De-a fi Aimee
de Ilinca Ianculescu
m-am visat în tine îți mângâiam un gând și-ți tremuram prin vene acum abia eram liniștită uitasem dorul umărului meu gol cu a tale buze vibrând peste el uitasem dorul de-a-ți respira aerul acum eram...
Unei iubite - À ma bien-aimée
de Culicovschi Gheorghe
Unei iubite Mâna-i , ca un giuvaer Până azi necunoscut, Cât de lesne-i s-o sărut Însă cât de greu s-o cer ! George Corbu À ma bien-aimée Sa main, plus belle qu’un bijou, Me fait penser à un...
Preotul care avea o iubită, aflat pe patul de moarte - L- évêque près de la mort et qui avait une bièn-aimée
de Culicovschi Gheorghe
Sorin Beiu Preotul care avea o iubită, aflat pe patul de moarte Mai lucid, într-un moment, Spuse soaței, anevoie: „Îți las Vechiul Testament; Cel nou i l-am dat lui Zoe” Dan Culicovschi L-évêque...
in noapte
de Dana Stanescu
E acea oră târzie în noapte întunericul tapetează pereții ușile se deschid înaintea mea tu dormi, aimee cântă rotire doua siluete dansează o alta se așază la pian îi ating degetele cântăm împreună...
Chapelle de la morte
de Emile Nelligan
La chapelle ancienne est fermée, Et je refoule à pas discrets Les dalles sonnant les regrets De toute une ère parfumée. Et je t\'évoque, ô bien-aimée ! Épris de mystiques attraits : La chapelle...