Ascunde-mă,
Biruiește-mă
Adulmecă mirosul ideilor mele.
Culcă-mă
Eu nu mai pot să alerg,
Mi s-au desfăcut șireturile
Și-am stat inert.
Viteza ucide.
De ce n-ai în agendă momente de văzut
\"Oare când o să fiu om mare?\"...mă gâdilă vântul prăpăstios și obositor și toate vremile apuse mi se împreuna ca mâinile rugându-se. Nimic nu mai e pulbere fermecată cu puteri de zbor și toate
Visul nemuririi s-a spart in tine
ca un portelan albastru
si cioburi de tristetea mortii
s-au raspandit in tine
ca niste ganduri nepermise
Din genunea dorului
in care ai incetat de mult sa
Ploua haotic si zgomotos,
ploua pedant in ochii mei liberi
de sarma.
Stralucitoare gradina de raze
adoarme-n aripile unui vis
curcubeul.
Un trup de gheata sau de lut incins
cauta pamantul
Daca dorm frunzele de menta in oglindirea unei clipe in tremurul ochilor tai inseamna ca se nasc povesti cu zane si eroi personificati de gandul tau printre lacrimi. Iar atunci cand prin urechile
Mi-e dor de cerul ce ma sfasia neclintit ca o buturuga pe drumul intepenit de nameti in prag de iarna...ma mistuie incet acest dor nebun pe care nu-l gasesc decat in ultima vlaga a bratelor mele
Ibricul isi varsa ceaiul in cana mea
Matura curata podeaua de catifea,
Ghemuite dupa usa
Stau scrisori de la matusa.
Asternuturile se trezesc cu regret
Papucii de casa se misca prea
Hai sa fim amandoi doua raze...transparente, lucide si sanatoase, dar mai ales copile...cu ochii mari si privirea luminoasa...Tu nu stii sa stralucesti decat in bratele mele, iar eu ma las purtata in
Ma bucur poate ca ochii mi-au sangerat la ivirea unui zambet efemer al vietii ce pulsa ca o blanda si delicata nemurire. Mi-e greu fara lacrimi, dar de atata plans ce mi-a ars obrajii te vedeam fara
Imi place fumul bucatii de padure care plange arzand in sobele oamenilor incalzindu-i...imi plac beculetele albe ce lumineaza in nopti de sarbatoare un oras altfel trist si singur...imi plac cel mai
Iarna se numara fulgii de nea...cei care cad si cei care raman in suflet, intiparaiti ca niste fapte bune sau chiar fapte rele de care sa ne amintim cand pamantul se umple iar de verde...
Iarna se
Doamne, mi-ai dat un inger, dar nu e cuminte...Nu ma iubeste, nu-mi spune povesti...aduce doar ploaie si rautati...Doamne, lasa-l o zi fara cer, inchide-l in noaptea timpului etern si hraneste-l cu
M-ai batut...cu cuvintele tale care dor mai tare decat batele, cuvinte care ranesc, ucid, ard.Si am murit de zeci de ori, de sute de ori, dar am renascut tot de atatea ori.Am inviat tot de dragul
Statea si se gandea...se gandea la ceva anume privind macheta arhitecturala pe care tocmai o construise.\"Ce ar fi sa se poata face prin nu se stie ce minune sa devenim dintr-o data de 2 centimetri
Te dor mainile ce te mangaie
Te ard ochii ce te privesc
Si lacrimile toate negandite
Te-adorm si te imbatranesc
Lasa frunzele sa-ti fie maini
Si copacii sa-ti fie brate
Iar pe pamantul
Cand ma plimbam ingandurata pe strazi pustii si pitoresti,
Iar soarele-si canta apusul in versuri ce-mi pareau grotesti
Ai aparut ca o idee, ca o frantura de poveste
Ca visul care-ngenuncheaza
Esti atat de trist, octombrie
Peisaj aramiu, ploios, dar plin de poem
E mijloc de toamna, el stie
Trecator absent ca si tine...ca noi
Esti atat de umed, aer gri si rece
Noroi pe strazi, copii
Cat esti de trist si in lacrimi, orasule,
Oras fecundat zilnic de pasari si fluturi
Toti oamenii par trecatori in ochii tai
Si cand inmuguresti si cand te scuturi.
Acum e iarna, dar maine
Atat de neinsemnata, de mica...
Si totusi mi-as dori sa iau in brate
cerul
si sa-i strivesc minunatele stele.
Sa stapanesc ceasurile
dintre ivire si apus de zi
Sa-ti deschid ochii,
si-n
Este un inger ce locuieste in inima mea
Este un inger ce va muri in ochii mei
in noaptea asta
E-o lacrima ce-am salvat-o din tine...
Presata, firava si rupta
am sa ti-o arat cand vei fi
Un semn de mana, de carte
un adio, o pagina rupta,
pumni stransi, cuvinte plictisite
poveste absurda, poveste furata...
O urma de fum, o umbra de roman
tacerea durerii, promisiuni
S-au frant coroanele de marmura
Din copaci crescuti in amintiri tarzii
Au ramas doar cioturi triste,inramate
In carcase goale de bijuterii
Un orb s-a uitat absent,cu ochii mintii
In priviri