vicol cristina

Visul nemuririi s-a spart in tine ca un portelan albastru si cioburi de tristetea mortii s-au raspandit in tine ca niste ganduri nepermise Din genunea dorului in care ai incetat de mult sa

Ploua haotic si zgomotos, ploua pedant in ochii mei liberi de sarma. Stralucitoare gradina de raze adoarme-n aripile unui vis curcubeul. Un trup de gheata sau de lut incins cauta pamantul

Daca dorm frunzele de menta in oglindirea unei clipe in tremurul ochilor tai inseamna ca se nasc povesti cu zane si eroi personificati de gandul tau printre lacrimi. Iar atunci cand prin urechile

Mi-e dor de cerul ce ma sfasia neclintit ca o buturuga pe drumul intepenit de nameti in prag de iarna...ma mistuie incet acest dor nebun pe care nu-l gasesc decat in ultima vlaga a bratelor mele

Ibricul isi varsa ceaiul in cana mea Matura curata podeaua de catifea, Ghemuite dupa usa Stau scrisori de la matusa. Asternuturile se trezesc cu regret Papucii de casa se misca prea

Hai sa fim amandoi doua raze...transparente, lucide si sanatoase, dar mai ales copile...cu ochii mari si privirea luminoasa...Tu nu stii sa stralucesti decat in bratele mele, iar eu ma las purtata in

Ma bucur poate ca ochii mi-au sangerat la ivirea unui zambet efemer al vietii ce pulsa ca o blanda si delicata nemurire. Mi-e greu fara lacrimi, dar de atata plans ce mi-a ars obrajii te vedeam fara

Imi place fumul bucatii de padure care plange arzand in sobele oamenilor incalzindu-i...imi plac beculetele albe ce lumineaza in nopti de sarbatoare un oras altfel trist si singur...imi plac cel mai

Iarna se numara fulgii de nea...cei care cad si cei care raman in suflet, intiparaiti ca niste fapte bune sau chiar fapte rele de care sa ne amintim cand pamantul se umple iar de verde... Iarna se

Doamne, mi-ai dat un inger, dar nu e cuminte...Nu ma iubeste, nu-mi spune povesti...aduce doar ploaie si rautati...Doamne, lasa-l o zi fara cer, inchide-l in noaptea timpului etern si hraneste-l cu

M-ai batut...cu cuvintele tale care dor mai tare decat batele, cuvinte care ranesc, ucid, ard.Si am murit de zeci de ori, de sute de ori, dar am renascut tot de atatea ori.Am inviat tot de dragul

Statea si se gandea...se gandea la ceva anume privind macheta arhitecturala pe care tocmai o construise.\"Ce ar fi sa se poata face prin nu se stie ce minune sa devenim dintr-o data de 2 centimetri

Te dor mainile ce te mangaie Te ard ochii ce te privesc Si lacrimile toate negandite Te-adorm si te imbatranesc Lasa frunzele sa-ti fie maini Si copacii sa-ti fie brate Iar pe pamantul

Cand ma plimbam ingandurata pe strazi pustii si pitoresti, Iar soarele-si canta apusul in versuri ce-mi pareau grotesti Ai aparut ca o idee, ca o frantura de poveste Ca visul care-ngenuncheaza

Esti atat de trist, octombrie Peisaj aramiu, ploios, dar plin de poem E mijloc de toamna, el stie Trecator absent ca si tine...ca noi Esti atat de umed, aer gri si rece Noroi pe strazi, copii

Cat esti de trist si in lacrimi, orasule, Oras fecundat zilnic de pasari si fluturi Toti oamenii par trecatori in ochii tai Si cand inmuguresti si cand te scuturi. Acum e iarna, dar maine

Atat de neinsemnata, de mica... Si totusi mi-as dori sa iau in brate cerul si sa-i strivesc minunatele stele. Sa stapanesc ceasurile dintre ivire si apus de zi Sa-ti deschid ochii, si-n

Este un inger ce locuieste in inima mea Este un inger ce va muri in ochii mei in noaptea asta E-o lacrima ce-am salvat-o din tine... Presata, firava si rupta am sa ti-o arat cand vei fi

Un semn de mana, de carte un adio, o pagina rupta, pumni stransi, cuvinte plictisite poveste absurda, poveste furata... O urma de fum, o umbra de roman tacerea durerii, promisiuni

S-au frant coroanele de marmura Din copaci crescuti in amintiri tarzii Au ramas doar cioturi triste,inramate In carcase goale de bijuterii Un orb s-a uitat absent,cu ochii mintii In priviri