Te rog, doamne...

Doamne, mi-ai dat un inger, dar nu e cuminte...Nu ma iubeste, nu-mi spune povesti...aduce doar ploaie si rautati...Doamne, lasa-l o zi fara cer, inchide-l in noaptea timpului etern si hraneste-l cu ambrozie, furiseaza-i in visele tremurande imagini cu mine, clipe pe care in inconstientul sau ar vrea sa le traiasca, dar de teama nu ar recunoaste niciodata...trimite-i in somn picturi cu ingerul lui alungat de dorinta nejustificata a singuratatii...Eu il iubesc, Doamne, pentru ca fara sa vrea mi-a hranit sufletul cu floare, mi-a aratat o noua lume si m-a facut sa inteleg ce trist ar fi totul fara invelisul aripilor de inger...Doamne, fa-l bun, fa-l sa-mi citeasca, fa-l sa ma faca sa rad, sa ma descalt si sa tac, traducand in minte viersul dulce al greierilor... A trecut atata timp...Nu ti-am spus ca mi-e dor de el? Doamne, da-mi-l inapoi! E ingerul meu...