Poezie
Orasul
1 min lectură·
Mediu
Cat esti de trist si in lacrimi, orasule,
Oras fecundat zilnic de pasari si fluturi
Toti oamenii par trecatori in ochii tai
Si cand inmuguresti si cand te scuturi.
Acum e iarna, dar maine inflori-vor iar copacii
Si-ai sa te-ascunzi din nou de soare,
De picioarele ce te strabat si te adorm,
De ganduri ce iti sorb intreaga rasuflare.
Esti orb acum, dar maine ai sa ma vezi trecand
Cu flori de camp culese pe furis din sate
Cu capul gol si talpile desculte,
Citindu-mi si citindu-ti pasaje dintr-o carte.
Mai e putin si vine iarasi neagra noapte
Pustie si tacuta, doar cu refren de greieri
As vrea sa pot visa, dar gandul mi-e departe
Acelasi gand cu care tu strazile-ti cutreieri.
Cat de mult te-asemeni cu mine, orasule...
Doua suflete neintelese de oameni, de timp,
Trecutul ni se fura, prezentul ne subjuga
Tu esti la fel, dar eu pe zi ce trece ma tot schimb.
002370
0