"Abia acum, când vremea rozelor s-a dus " – 20139 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
BDBarbulescu Diana
Sunt studenta in anul II la medicina, si abia acum cand am literatura nu mai reprezinta un obiect de studiu obligatoriu pentru mine, simt ca incep sa o descopar. Poezia ne cere prea mult pentru prea putine cuvinte, iar proza ne inunda pana la refuz. Sperand sa gasesc esenta, miracolul spiritului uman cat inca traiesc, ma voi arunca in experimente. Ma gasiti printre picaturi. --------------------------- Alte "exprimari" ale mele: AMV-urile (anime music video) le gasiti aici: http://www.youtube.com/user/DieeDee12 fan fiction: http://www.fanfiction.net/u/986689/krm3DeeDee fan art/art: http://krm3dayana.deviantart.com/
13 poezii, 0 proze
MSMarschall / Negru Simona
mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...
55 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AGAndrei Horia Gheorghiu
Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât crește iarba. Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești. O cafea neagră voi servi, totuși din mâna ta. Îmi place că tu știi s-o faci amară. [ Marin Sorescu ] site-uri personale: acub.ro websiter.ro nu-brublem.blogspot.com
154 poezii, 0 proze
Golita Ciprian
Posed o minte ciudata.Nu stiu,poate abia acum ma definesc ca OM.Am 18 ani,sunt Berbec(nu prea cred in zodii)dar cat de cat mi se potriveste.Imi place sa scriu poezii ca sa ma relaxez sau sa ma amuz pe anumite teme. Sper ca voi fi acolo unde vreau si sper ca va plac versurile mele(nu sunt cine stie ce,dar ma straduiesc). Altceva...nimic deosebit!
3 poezii, 0 proze
nadia chimion
M-am nascut intr-o zi cu mult soare , de aceea sint o persoana pozitiva , plina de viata si asta i-i datorez lui Adrian . Am vazut multe , am emigrat din tara in tara si abia acum imi dau seama ca nu inteleg sensul vietii . Dar sint optimista ca intr-o zi am sa reusesc sa-l descopar
1 poezii, 0 proze
Bojinca Iulian
Am apărut de nicăieri și probabil tot înspre așa ceva mă îndrept. Student în anul IV Informatică, venit pe un drum real și urmând aceeași traiectorie, nu am merite și aprecieri la adresa creațiilor mele artistice( muzicale, lirice, beletristice). Crescut în zonă de sat, abia acum îmi iau zborul. O notă importantă ar putea fi înclinația mea spre aria rock-ului
12 poezii, 0 proze
Dragus Andreea
M-am nascut in Cluj! Sunt produsul a doi oameni simpli, poate prea sensibili. Asadar, eu sunt de doua ori mai simpla si mai sensibila. Am absolvit Facultatea de Stiinta Mediului, cu rezultate mediocre. Nu m-am zbatut pentru rezultate fabuloase. Abia acum invat sa invat! Sper sa mor invatand...
2 poezii, 0 proze
Abia acum, când vremea rozelor s-a dus
de Johann Wolfgang Goethe
Abia acum, când vremea rozelor s-a dus, Poți să-nțelegi ce-nseamnă un boboc: Stă încă o roză-ntârziată sus Și-adună lumea într-un singur loc. Traducere Ștefan Augustin Doinaș
Clișeu46: Copacul
de Ottilia Ardeleanu
Să vă povestesc despre mine. Eu sunt un arbore imens, crescut în ograda bătrânului anticar. Dacă l-ai fi întrebat, nici el nu ar mai fi știut cum am ajuns în felul acesta. Semănase, cu mulți ani în...
Miercurea Mare a incendierii... rozelor pizde
de Irinel Georgescu
Mă simt nașpa ca-ntr-un rol Kevin Spacey, în filmul în care făcea jogging, lua ceva, nu-și jertfea trandafirul la andropauză, petale roșii de trandafiri, în zbor trucat, nu se abținea, singur, pe...
Poșta Redacției-tris
de Nicoleta Stefanescu
Pentru dl. Mardale Aprofundoaie plecat în lume cu containerul Am fost atât de solicitată de meschinele voastre scrisori în ultimul timp, că nu am avut vreme să aprofundez efectul razelor de luna...
Lui Tata
de Ghejan Andrei
Era cred octombrie. Tata, Dumnezeu să-l ierte, tocmai cumpărase un Renault 10, cu mari sacrificii, și-l adusese în spatele blocului, unde toți vecinii se-nghesuiseră să vadă raritatea. Într-o lume în...
Legenda trandafirului
de Alexandru Ciochia
Cic-a fost măre odată Nu știu unde, nu știu când Într-o iarnă deocheată Răscolită pe pământ Cic-au fost, așa se spune Îngropate pân la brâu O jumate de genune, Un pom roditor și-un râu. Și cum stau...
SELECTII
de Luca Tiberiu
Melancolie ---------- Ce chiot, ce vaiet in toamna si codrul salbatic vuieste rasuna-n coclauri un bucium si doina mai jalnic porneste. -Asculta , tu , bine, iubito, nu plange si nu-ti fie teama,...
Viața după Irina
de Cristian Vasiliu
14.13. Mihai își scoate capul de sub dantela de spumă a valurilor și se întoarce cu tot trupul în direcția plajei încercând sa ghicească unde se află prosopul roșu pe care Irina se tolănește la...
Celălalt Dalai Lama - I -
de Emil Iliescu
La orizont crestele munților păreau sub cerul albastru diademe de argint, înmuiate în penelul zăpezilor veșnice. Era lumea la care Norbu visase încă de când era mic și împreună cu bunicul Wangdue...
Gândurile
de Serban Stanescu
Gândurile De multe ori m-am simțit strivit de greutățile momentului, de tot felul de treburi mai mărunte sau mai mari, adunate într-o perioadă de timp și care într-o zi m-au făcut să mă simt pe un...