"ARTHUR RIMBAUD" – 488 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ARArthur Rimbaud
Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD (Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891) Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele...
142 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
PVPaul Verlaine
Poet francez si lider al simbolismului in evolutia poeziei. Stilul de viata a lui Verlaine a oscilat intre criminalitate si inocenta; s-a casatorit cu o tinerica in 1870 dar dupa un an s-a indragostit de tanarul poet Arthur Rimbaud, care avea 17 ani. Impreuna cu Stéphane Mallarmé si Charles Baudelaire au format asa numitul "Decandents". In opera lui Verlaine predomina doua impresii: doar "eu" este important si ca rolul poeziei este de a pastra momentele celor mai intense si unice trairi. A folosit atat forma clasica dar si versul liber si un limbaj simplu, muzical. Paul Verlaine s-a nascut in Metz, nord-estul Frantei, unde tatal sau, capitan de infanterie, s-a intamplat sa stationeze. Verlaine a fost singurul copil, dar alaturi de familia sa a trait si Elisa Déhee, o verisoara orfana, de care poetul s-a indragostit nebuneste mai tarziu. In 1851 familia se muta la Paris, unde a fost trimis la liceu. La varsta de 14 ani citeste Baudelaire "Les Fleurs du mal" ce il va influenta puternic...
64 poezii, 0 proze
TBThéodore de Banville
Etienne Jean Baptiste Claude Théodore Faullain de Banville, né le 14 mars 1823 à Moulins (Allier) et mort le 13 mars 1891 à Paris, est un poète, dramaturge et critique français. Célèbre pour les Odes funambulesques et les Exilés, il est surnommé le poète du bonheur. Ami de Victor Hugo, de Charles Baudelaire et de Théophile Gautier, il est considéré dès son vivant comme l’un des plus éminents poètes de son époque. Il a notamment découvert le talent naissant d’Arthur Rimbaud. Banville unit dans son œuvre le romantisme et le parnasse (dont il fut l’un des chefs de file). Il professait un amour exclusif de la beauté et la limpidité universelle de l’acte poétique, s’opposant à la fois à la poésie réaliste et à la dégénérescence du romantisme, face auxquelles il affirmait sa foi en la pureté de la création artistique. Œuvres * 1843, Les Cariatides (recueil de poésie), salué par Charles Baudelaire. * 1846, Les Stalactites (recueil de poésie). * 1856, Odelettes (recueil de poésie) * 1857,...
8 poezii, 0 proze
RRRaymond Radiguet
Raymond Radiguet (18 juin 1903 à Saint-Maur - 12 décembre 1923 à Paris) est un écrivain français. Ainé de sept enfants, il est le fils du dessinateur Maurice Radiguet (1866-1941). Sa mère est Jeanne Marie Louise Tournier (1884-1958). Après l\'école communale, il passe l’examen des bourses et entre au lycée Charlemagne à Paris. Considéré comme un élève médiocre, il s’adonne entièrement à la lecture : les écrivains des XVIIe et XVIIIe siècles, notamment La Princesse de Clèves de Mme de Lafayette, puis Stendhal, Proust, et enfin les poètes : Verlaine, Mallarmé, Arthur Rimbaud, Lautréamont. En avril 1917, Raymond rencontre Alice, une jeune femme, voisine de ses parents à Saint-Maur. Elle vient de se marier avec Gaston, un soldat qui est au front. La liaison de Radiguet (14 ans) avec Alice alors que le mari de celle-ci est soldat dans les tranchées, sont autant d’éléments que l’on retrouvera dans Le Diable au corps. Cette liaison ne durera qu\'un an et à partir de 1918, il s’éloignera...
1 poezii, 0 proze
GNGermain Nouveau
Germain Nouveau est l'aîné des 4 enfants de Félicien Nouveau (1826-1884) et de Marie Silvy (1832-1858). Germain Nouveau perd sa mère alors qu'il n'a que sept ans. Il est élevé par son grand-père. Après une enfance à Aix-en-Provence et des études qu'il effectue au petit séminaire, pensant même à embrasser la prêtrise, et après une année d’enseignement au lycée de Marseille en 1871-1872, Nouveau s'installe à Paris à l’automne 1872. Il publie son premier poème, "Sonnet d’été", dans La Renaissance artistique et littéraire, revue d’Émile Blémont et fait connaissance de Mallarmé, de Jean Richepin et les « Vivants » (Ponchon…) qui se réunissent au café Tabourey. Il fréquente aussi les zutistes, fait la connaissance de Charles Cros avec lequel il collabore à la rédaction des Dixains réalistes qui tournent en dérision les parnassiens. Il découvre dans l’Album zutique les poèmes laissés par Rimbaud et Verlaine, qui ont quitté la capitale depuis juillet 1872. Arthur Rimbaud, Paul Verlaine,...
7 poezii, 0 proze
CRCarlos de Rokha
Carlos Díaz Anabalón, más conocido como Carlos de Rokha (n. Santiago, Chile, 17 de octubre de 1920 - d. Santiago, Chile, 29 de septiembre de 1962), poeta chileno, integrante de la generación literaria de 1938. Carlos de Rokha fue el integrante más joven del grupo Mandrágora, fundado en 1938 por los poetas Teófilo Cid, Enrique Gómez-Correa y Braulio Arenas Carlos de Rokha nació en la ciudad de Santiago de Chile, el 17 de octubre de 1920, con el nombre de Carlos Díaz Anabalón. Fue hijo de Pablo de Rokha y Winétt de Rokha, y miembro de una familia de reconocidos artistas en Chile, entre ellos sus propios padres, y sus hermanos Lukó, José, Pablo, y Laura, entre otros. Seguidor de Arthur Rimbaud,[1] es catalogado dentro de la Generación Literaria de 1938, pese a la brecha etaria, temática y estilística. A lo largo de su vida sufrió de esquizofrenia,[2] por lo que en más de una ocasión fue internado en el Hospital Siquiátrico. En 1961 su obra Memorial y llaves fue galardonada con el Premio...
2 poezii, 0 proze
MEMax Ernst
Max Ernst (n. 2 aprilie1891, Brühl - d. 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 - o dată cu apariția oficială a suprarealismului - să se încadreze în această mișcare. Max Ernst, fiul unui pictor care lucra la o școală de surdo-muți, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orășelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908 începe să studieze Filosofia, Psihologia și Istoria Artelor la Universitatea din Bonn, unde îi va cunoaște pe pictorul August Macke - care îl introduce în grupul \"Der Blaue Reiter\" (\"Călărețul albastru\") - și pe sculptorul Hans Arp, cu care va deveni prieten foarte apropiat. Începuturile sale artistice stau sub influența pronunțată a expresionismului german pe de o parte, și a operelor lui Giorgio De Chirico pe de altă parte. Citește de asemenea foarte mult, cunoaște operele lui Sigmund Freud, Guillaume Apollinaire și Arthur Rimbaud. În timpul primului război mondial este rănit și...
2 poezii, 0 proze
arthur severus
nascut....traiesc .. si astept....eternitatea
3 poezii, 0 proze
ARTHUR RIMBAUD
de Nicolae Labiș
Scuture-si pe bulevarde capitala romaneasca Galbeni tei si suie-si slavii inegal, semet contur, Din vuirea mea de tramvaie si din ud pavaj sa-ti creasca Evocarea mea frateasca, incilcit strengar,...
Vasile Popovici - Rimbaud
de Raul Huluban
[Vasile Popovici - \"Rimbaud\", editura Cartea Romînească, 2006] Vasile Popovici debutează cu \"Marin Preda – timpul dialogului\" la editura Cartea Romînească în anul 1983; cel de-al doilea volum,...
Ariete uitate (III)
de Aurel Oancea
Plouă-ncet peste oraș (Arthur Rimbaud) Îmi plânge în inimă Ca ploaia peste-oraș. Ce-i această patimă Ce-mi pătrunde-n inimă? O, sunet drag al ploii Pe case și pe jos! Ce inima-mi înmoaie, O, dulce...
fără tine
de Leonard Ancuta
sunt calitatea îndoielnică a materialelor ființei mele, și te visez cu vîntul care a trecut prin părul lui arthur rimbaud că te luam frumusețe pe genunchi și întunericul meu te ploua îți creșteau...
Luni să vă fie iubire!
de carmen mihaela visalon
Motto: O trâmbiță supremă cu țipătul ciudat Tăceri pe care îngerii și Aștrii le străbat -Omega, rază-n ochii Săi pururi viorie.* Knock-knock Iată-mă Purtând în carapace ziua de ieri a luminii Sosesc...
Paula Romanescu
de Maruca Pivniceru
– Doamnă Paula Romanescu, sunteți o poetă de limba română și franceză; am citit cu încântare poeziile dumneavoastră pline de sensibilitate, atât în franceză, cât și ediția bilingvă româno-franceză,...
Jurnal în fărâme
de Eugen Ionesco
NU SE POATE SPUNE că arta e lipsită de orice valoare spirituală. Artistul e totuși superior omului de rând, tehnicianului, politicianului, adică persoanelor cu totul inconștiente. Cu toate astea,...
Flori
de Necula Florin Danut
De pe o treaptă aurie, - printre cordoanele de mătase, vălurile cenușii, catifelele verzi și discurile de cristal care se înnegresc ca bronzul la soare, - văd palmele deschizându-se pe un covor din...
Interviu (destul de) real cu George Bacovia
de Radu Herinean
George Bacovia a fost un poet simbolist român, recunoscut pentru stilul său liric și tematicile sale triste și melancolice. Prin intermediul unui sistem de inteligență artificială am realizat acest...
Tudor Negoescu, Aleksandar Stoicovici și Cosmin Soameș – în ultimul număr “Banat”
de Ghinea Nouras Cristian
La lansarea în marea aventură a pieței publicațiilor literare românești, orice revistă de profil se simte nevoită să clameze câteva principii, printre care cel dintâi este deschiderea față de...