Poezie
Ariete uitate (III)
– traducere de Aurel Oancea –
1 min lectură·
Mediu
Plouă-ncet peste oraș
(Arthur Rimbaud)
Îmi plânge în inimă
Ca ploaia peste-oraș.
Ce-i această patimă
Ce-mi pătrunde-n inimă?
O, sunet drag al ploii
Pe case și pe jos!
Ce inima-mi înmoaie,
O, dulce cânt de ploaie!
Și plouă fără rost
În inima-mi scârbită.
Ce, trădat nu am fost?
Ãst doliu-i fără rost.
Pedeapsa cea mai dură-i
Să nu știu pentru ce -
Nici dragoste, nici ură -
Port suferința dură!
006855
0