Poezie
Visul meu obișnuit
– traducere de Aurel Oancea –
1 min lectură·
Mediu
Un vis profund și straniu am și-n el mi-apare
Străina care mă iubește, și-o iubesc și eu.
Și nu-i mereu aceeași, dar nici alta-n visul meu.
O simt apropiată, știu că e-nțelegătoare,
Căci mă-nțelege și-n inima-mi primitoare
E loc doar pentru ea și, vai! deloc nu-mi este greu.
Ea singură, când plânge, fruntea-mi palidă, mereu
O răcorește și o șterge de sudoare.
Puțin contează de-i roșcată, blondă, brună,
Iar numele ei, dulce, cristalin, răsună
Ca numele iubiților, în Viață exilați.
Privirea ei ca a statuilor mi-apare
Și vocea-i e ca vocea celor dintre noi plecați
Profundă, calmă și venind din depărtare.
005.608
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurel Oancea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurel Oancea. “Visul meu obișnuit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-oancea/poezie/1736917/visul-meu-obisnuitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.