Poezie
Șăgalnic, vântul...
1 min lectură·
Mediu
Privirea mea tot orizontul l-a cuprins -
Eu nu mai știu nimic de tine, nu mai știu.
Caișii noștri-au înflorit, apoi au nins,
Nu mai puteau s-aștepte, e deja târziu,
Iar liliacul alb ce-l îndrăgeai întruna
Îmi pare și mai trist acuma, fără tine
Și florile-i căzură, una câte una,
Mai rar, sperând că poate cea iubită vine.
Aud și-acum al glasului tău drag ecou.
Eu știu că vei veni la mine, ca-ntr-un vis,
Când iar vor fi pe ram flori albe de cais
Și liliacul alb va înflori din nou.
Îmi zvântă lacrima căzută pe furiș
Șăgalnic, vântul, când se joacă prin frunziș.
013170
0
Caișii nins-au, noaptea, pe furiș.
Alb liliac a înflorit din nou.
Târziu sonet se stinge-n trist ecou.
Când albe flori cădea-vor câte una,
Veți re-nvia iubirea, într-una, și într-una,
Din aer plămădiți, silf și silfidă,
Înfășurați în vis, ca-ntr-o hlamidă.