Poezii

Un vis profund și straniu am și-n el mi-apare Străina care mă iubește, și-o iubesc și eu. Și nu-i mereu aceeași, dar nici alta-n visul meu. O simt apropiată, știu că e-nțelegătoare, Căci

AOAurel Oancea

0

0

Suspinele Pe strunele De toamnă vin, În cord lovesc Și mi-l rănesc Cu-n searbăd chin. Greu respirând Și palid, când Trec ore-n zbor, Mă simt pierdut În drag trecut Și plâng de

AOAurel Oancea

0

0

Privirea mea tot orizontul l-a cuprins - Eu nu mai știu nimic de tine, nu mai știu. Caișii noștri-au înflorit, apoi au nins, Nu mai puteau s-aștepte, e deja târziu, Iar liliacul alb ce-l

AOAurel Oancea

0

1

Eu pot ghici în orice murmurare Subtil contur de glasuri ancestrale Și-n licăririle lor muzicale, Amor pal, o-auroră viitoare! Și sufletu-mi și inima-mi durute Nu sunt decât un fel de ochi

AOAurel Oancea

0

0

E necesar, vedeți voi, să fim iertători. Doar astfel, fi-vom fericiți și visători Și, dacă-n viață-s clipe grele uneori, Noi, cel puțin, vom fi - așa-i? - doi plângători. S-adăugăm noi, suflete

AOAurel Oancea

0

0

Plouă-ncet peste oraș (Arthur Rimbaud) Îmi plânge în inimă Ca ploaia peste-oraș. Ce-i această patimă Ce-mi pătrunde-n inimă? O, sunet drag al ploii Pe case și pe jos! Ce inima-mi

AOAurel Oancea

0

0

Vântul în câmpie Își ține răsuflarea. Este tandra lâncezeală, \'Ndrăgostita oboseală, Toți fiorii din pădure Cu îmbrățișări bolnave, Corul vocilor firave, Printre ramurile sure. O,

AOAurel Oancea

0

0

Þi-e sufletul ca un peisaj ales Ce vin să-l farmece bizare măști; În cântec de lăută, dansând, ies Tristeți, de sub vopselele grotești. Cântând în modul lor minor iubirea Puternică și viața

AOAurel Oancea

0

0

Sunet vesel, inoportun, Al unui clavecin sonor (Petrus Borel) Pianul ce-l sărută o mică mână fină Abia mai strălucește-n al serii violet, Pe când, cu o foșnire, ca de aripă,

AOAurel Oancea

0

0