"A ma fille" – 24012 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh

ora-de-televizor
agenția de monitorizare a presei Agonia
de Radu Herinean

imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky

Ultima Generație - Primul Val
Antologia cuprinde 83 de autori de poezie. A văzut lumina tiparului pe 20.11.2005 la editura “Muzeul Literaturii Române”, cu o prefaţă semnată de criticul Lucian Chişu.
de Radu Herinean
Cristina-Monica Moldoveanu
Născută în București, pe data de 16.02.1971. Absolventă a Universității București, facultatea de Psihologie. Preocupări literare - public din 2007 și texte pe suport electronic public din 2010. Am visat să scriu, în special descrieri ale frumuseții naturii, ale locurilor dragi din amintire sau chiar basme încă din copilărie (uneori le povesteam unei prietene), am scris primele poezii la 7-9 ani probabil (caiet cu abțibilduri frumoase pierdut), apoi am scris din nou poezii în liceu (caiet cu file veline pierdut), am continuat în jurul anului 2000 (sporadic) și am început să scriu din nou la sfârșitul anului 2006 (colecționate). Cu toate că am folosit mai demult un pseudonim (amintire a unor încercări literare din liceu), menționez că numele meu pentru cei care mă cunosc este Cristina, nu Monica (pe cartea de identitate este Cristina-Monica, cu liniuță între cele două nume). Poeziile mele au apărut în ziarul Opinia din Buzău (debut), în revistele Renașterea literară, Oglinda literară,...
1196 poezii, 0 proze
Cristea Aurora
Numele meu este Cristea Aurora, născută în Galați, membru al Ligii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea. Debut literar în anul 2012 cu volumul ”Povestea Danei”. Urmează romanul Maor Gruber - o carte fabuloasă despre Holocaust, apoi lansare la Bookfest în anul 2016 a volumului de eseuri Alte povestiri. În prezent colaborator la Ziarul Națiunea - București și scriu recenzii la filme documentare. Numeroase premii naționale și internaționale secțiunea Proză. În încercarea de a evada din haosul zilelor noastre, caut să mă refugiez în scris sau în pictură. Mulțumesc din suflet tuturor celor care m-au încurajat și mi-au dat imboldul de a continua, în special fiicei mele, Teodora. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest minunat cadou pe care-l voi iubi toată viața.
36 poezii, 0 proze
Dimache Constantin
Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)
4 poezii, 0 proze
Paul Pietraru
In fiecare Ianuarie, in fiecare zi de luni astept rasaritul cu fata spre nord si sufletul catre luna, smaraldele salcamilor grele de ploaie, insotite de acorduri blande de chitara, raspandesc dragostea, rapsodie colindand alte lumi, vindecate de sfarsit tragic, fara moarte, as inchide-o intr-o carte cu patruzeci si patru de file, cate una pentru fiecare anotimp al orasului meu de cand ma stiu, vin sec pastrand dulceata mustului din inceputuri, aroma migdalei, albul atingerii de matase, chemare infrigurata rostita cu tot corpul meu, insotita de zambetul implinit ca o coroana dubla, simetrica, incununare a sufletului si mintii omului.
164 poezii, 0 proze
Alexandra Sabina Marc
Nu ma caut pentru a ma gasi , faptul ca ma caut este semnul ca deja m-am gasit.
3 poezii, 0 proze
luchian valentina
Nu pot a mă încadra statului de poet si in nici pe de parte celui de scriitor. Sunt un mare amator de fraze frumoase, scrise pe placul inimii mele și un mare devorator de pagini scrise de cei cu mai mult talet si har ca mine. ps. Totuși celor care își vor arunca privirea peste textele mele, îi rog a nu mă judeca prea aspru.
5 poezii, 0 proze
Miklos Emanuela
scriu pentru a mă descarca...pentru ca nu am reusit sa imi exploatez talentul pentru muzica pana acum, scriu pentru ca vreau sa cant si vreau sa imi ascund toate emotiile, pasiunile in spatele poeziei, prozei, pentru ca vreau sa arat lumii cum este, cum o vad eu, faptul ca exista oameni talentati si oameni tampiti, frustrati ce nu stiu ca Eminescu nu a scris doar poezie...
30 poezii, 0 proze
Iulian Zaharia
Mai multe tentative de a mă consacra în totalitate scrisului. În rest, ce contează?
1 poezii, 0 proze
Ion Andreea Elena
Scriu mai mult ca o incercare de a ma cunoaste mai bine, nu am pretentia ca scriu bine, nu am pretentia ca ceea ce scriu este catusi de putin interesant dar scriu cu drag. Candva mi-as fi dorit ca randurile mele sa ajunga departe, undeva sus, pe culmi, acum insa imi este de ajuns ca ele sa fie citite de cei asemeni mie, aceia care inobileaza acest site cu scrierile lor. Reea.
8 poezii, 0 proze
Dancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
Nu mai există bine... Ma fille n'est plus pour toujours
de Daniel Aurelian Rădulescu
Când nu te mai aud, n-aud nimic de tine, Ecoul de pas fin, ”Alooo... Ça va?” chaque jour Și, n-am speranța trează că vei mai face un tur Să te revăd, nu mai... Nu mai există bine. Când știu că nu mai...
Privilegiul cămilei de a respira pe muzica de Georges Moustaki
de carmen mihaela visalon
JE VOUS CONNAIS, MILORD VOUS Ne M\'AVEZ JAMAIS VUE JE Ne SUIS QU\'UNE FILLE DU PORT UNE OMBRE DE LA RUE mă întrebi ce am mai făcut în ultimii cinci ani? am expirat ciudate cercuri de lumină mint am...
androgin linguistique
de Madalina STATE
quand ea -mi zicea mama, maman, ma mama cherie quand împreună inventam un nouveau dicționar on rigolaient ca niște puștoaice care fumează cuvinte pe ascuns greșit greșeală limba noastră jocul ? le...
Fericirea, o realitate
de Adria Martin
Fericirea, o realitate Habar n-am de ce si cum, dar sunt un om fericit, cu tristetile si frustrarile mele, Fericirea pluteste intotdeauna, ca uleiul, peste ele. Am cunoscut ( si pentru asta iar...
sur le pont d\'avignon
de emilian valeriu pal
îmi doresc o femeie pe care s-o alint mărgelata să aibă o pelerină de piele pălărie cu boruri și un pistol cu nouă țevi să înjure guvernul să tragă la întîmplare în idioții care îmi fură dimineața de...
