Ion Andreea Elena

Cuvinte ce dansează Pe o sârmă de aramă Atât a rămas Din amintirea ta Gesturi flămânde Atingeri convulsive Toate-mi cântau disprețul În care te-ai scufundat Haos te numeai tu Sufletul

Ce-ți pasă ție chip de lut Că eu stau singură și plâng Și lacrimile mele Sunt numai sânge și durere Ce-ți pasă ție inimă de piatră Că eu voi suspina viața toată Și tânguirea mea va fi Un

Pe caldarâm se pierd umbrele noastre Colbul acoperă ce-a fost cândva pasul tău Se pierde tot parfumul din inima mea Rămâi in urmă, nu mă mai iubești Speram că-ntr-o zi un fluture Imi va aduce

Eu nu sunt ceea ce crezi, asculta glasul meu, are ce sa-ti povesteasca. Eu nu sunt o stea stralucitoare pe un cer instelat, sunt doar o mica parte din cea mai mare constelatie. Sunt o steluta ce

Soarele straluce sus Apele vuiesc a viata Iara noaptea pe nespus Vine, vine, vie. La o margine de drum Se-ntalni un greier sur Cu-o frumoasa fluturica Ce mergea spre-al ei destin...

Panorama nedescoperita Vise sterse cu pumnalul Copii cantand in abisuri Sunt toate in vested mormant Pasari inecate in valuri Inimi sfartecate pe jos Si pe alocuri gasesti Un bob de noroc

E noapte. E noapte si eu sunt singura. Dintr-o data se aude un strigat asurzitor, strigat care-mi spune: e noapte! Si-mi dau seama ca acel strigat nu vine de undeva din afara mea, el vine din mine,

Prin gaura cheii se vede destinul meu El ma asteapta dincolo de usa de inimi Usa nu se lasa deschisa Cheia am pierdut-o cand plecam de la tine Tu ai ramas dincolo, inchis cu destinul meu