"...Undeva, spre cândva, o scrisoare..." – 20085 rezultate
0.03 secundeMeilisearchionascu mirela
traiesc intens prezentul,visez spre viitor,insa trecutul cu pasajele sale cidate dau uneori tarcoale prin mintea mea,prin inima si sufletul meu care mocneste...undeva...pitulat la umbra unui vis rebel,al copilariei mele,vise,lacrimi si trairi intense care si acum imi dau fiori,si imi aduc aminte cu drag,caci doar amintirea ma mai leaga de trecut si de tot ce nu mai am...cel mai greu este dorul,off,dorul nebun de tot ce am pierdut...e greu,trec noptii,trec zile,imi par veacuri cosmarurile...insa incerc sa ma gandesc...ce m-as face fara tine...
1 poezii, 0 proze
LPLucian Parfene
25 februarie 1976, Iasi, Romania - Prin venele mele curge sînge de oltean (Turnu Severin), moldovean (Nicorești), basarabean (Cetatea Albă și undeva prin nordul Basarabiei) german și polonez (pe urmele tatălui). Mulțumesc străbunicilor! În esență sunt un român născut la Iași, în Copou pe strada Ralet. Mai am un nume Constantin. A fost vrerea bunicului venit din spre tata.. Nu imi place minciuna, dezinteresul, prefăcuții, banalul... Îmi iubesc țara, orașul... Premii literare: Premiul APLER – Asociatia Editurilor si Publicatiilor Literare din România, pentru debut în volum, (Poezie) - Botosani, 1999; Premiul I, (Poezie), la Concursul National de Creatie Literară ”Vasile Voiculescu”, Buzău, 1999; Premiul Editurii “Convorbiri Literare” la Festivalul National de Poezie “Porni Luceafarul” - Botosani, 1999; Premiul I la Festivalul Studentesc de Poezie – Timisoara, 2000 Distinctie acordată în cadrul Colocviilor de Literatură ”Poezia secolului XX” pentru debutul în volum (Ochiul Irod, Poezie –...
8 poezii, 0 proze
ESEla Solan
...toate au un sfârșit îmi spune tristețea eu zâmbesc mă dezbrac de mine cuvânt cu cuvânt rămân o rană în aerul viu mă gândesc poate ăsta e sufletul poate undeva în substanța lui ruginie mai e vreo sămânță de om neatinsă de șmirghelul lumii cineva a smuls o aripă și clipa s-a prăbușit cineva a crestat lumina și din ea s-a lățit o baltă de întuneric eu încerc să deslușesc în vociferarea lor seacă o zvâcnire de inimă sau câteva raze cu care să-mi leg rana dar nu găsesc bătrâne decat mâinile tale și curg înspre ele curg ca un râu spre ocean...
320 poezii, 0 proze
ISIulia Sandu
Nascuta fara sa vreau la 8 august 1985 in Focsani, in decursul anilor am invatat sa accept viata ce mi s-a dat si sa traiesc undeva la limita dintre timp si spatiu. Ca orisice copil am mers la gradinita, scoala primara si generala+liceu toate absolvite cu brio in orasul nasterii mele.Apoi a venit vremea sa-mi iau zborul si sa-mi urmez calea, indiferent ca imi va fi senin sau norii si ceata ma vor invalui. Astfel, m-am insris la Facultatea de Litere din Iasi,insa dupa doi ani am renuntat cu mari resentimente la cursuri si la minunatul oras care m-a ocrotit in drumul spre maturitate. Din nou "boboaca" la Facultatea de Litere din aglomerata si prafuita capitala, dupa alti doi ani am renuntat din nou la studii din motive lesne de inteles in zilele noastre. In perezent, sunt printre altele, studenta la odiosu` Spiru Haret la sectia Jurnalism, Comunicare si Relatii Publice.
20 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
DBDobrescu Bianca
„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness
4 poezii, 0 proze
miron
sunt un tip de viatza,care acccepta orice provocare...am foarte multzi prieteni si imi place sa fiu mai mereu in preajma lor...gata oricand de a inchega noi relatzii...nu stiu daca am zis undeva,am 25 ani...eu scriu de foarte mult timp,dar iata ca tocmai acum am ajuns si aici...am inceput prin a scrie textele unor piese rock...sper ca versurile mele sa fie si pe placul vostru...
7 poezii, 0 proze
MDMonica Dinu
Gresesc mai mereu si ma impiedic in nimicuri,plang cand vad atata ura si atata ingnoranta in jurul meu...ce e mai rau...le pun pe toate undeva adanc intr-un locusor ...undeva in suflet...o suma de lovituri si de atacuri directe ma pot duce la o depresie crunta pentru ca asta sunt eu!In rest...ce se vede din mine:o fata vesela si sociabila ,deschisa sprea orice,plina,plina de viata.Urmeaza sa vedeti voi ce simt de fapt sub aceasta masca a fetitei mereu bine dispuse.
2 poezii, 0 proze
...Undeva, spre cândva, o scrisoare...
de buzoianu adriana
Am scris undeva o scrisoare pe sticla, iar sticla prea plină de litere moarte, prea-ncinsă de ochi și prea arsă de soare, s-a spart nefiresc de vise si șoapte. Am scris mai apoi o scrisoare pe astre...
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol.I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
Dimineaţa am citit pe fugă o scrisoare minunată, care mi-a arătat că am reuşit să-i deschid cufărul cu amintiri.! "Dragul meu, Mă întrebam ce s-a întâmplat cu tine. Eram foarte curioasă ce ai păţit....
Destinația finală (25)
de Helia Rimoga
Capitolul 25 Ariel Beller De când se mutase în casa părintească, Silvia avusese câteva vise ciudate. Îi apăruse în vis unchiul ei, și el încerca să-i spună ceva, dar mereu când aproape că auzea ce...
Citesti si tu ce scriu? - IV
de Lorena Stoica
(8) Începusem să-ți vorbesc, cochetând cu ideea că poate mă voi trezi cu un semn din partea ta. De oriunde vei fi fiind… Că aș putea să înțeleg care e finalul poveștii pe a cărei scenă am jucat și...
O nouă scrisoare de la Valeriu
de Maria Tirenescu
5 septembrie 2007 RÃSUCIRE celor cu adevărat puternici nu le dă laptele în foc, nu li se întâmplă niciodată să plângă pentru sfârșitul frunzelor, nezborul păsărilor din prea… vânt dacă nu tragi cu...
Scrisoare neexpediata
de Andrei Badea
A.S. Intr-o tinerete extrem de verde am iubit o fata. Poveste fara final, mai mult din cauza tineretii ei. Am regasit-o dupa un deceniu cand dragostea a izbucnit intre noi incadrata de alte...
imagini celești cu codițe de purcei vietnamezi
de Ioan Postolache-Doljești
Te-ai trezit iar cu noaptea în cap și umbli bezmetic prin casă. Cum? 13 grade? Te mănâncă buricul degetului, dar gândul la raportul dintre pungă și prezumtiva factură,îi taie pofta de sărut cu...
pret-a-porter
de emilian valeriu pal
uneori mă gândesc la coapsele tale nedesfăcute ca la o nucă de palmier buzele mele sunt piatra pe care o maimuță capucin tânără și nepricepută o folosește să le desfacă și să ajungă la miez alteori...
Þiganca
de maria mosincat
ÞIGANCA Drumul șerpuia de-a lungul Văii Geoagiului. Din loc în loc drumul era surpat din pricina viiturilor furioase care au mușcat malul, lăsând răni adânci și rădăcini îndreptate spre cer ca într-o...
propriu-mi carusel (XXXIV)
de Vali Nițu
Se cerne această noapte de septembrie prin plasa de stele adunată în secvențele trăirii neimaginate. Sentința copacului, dezbrăcat de hainele din frunze, a fost dată la masa tăcerii ce a adunat în...