" Destinul privirii" – 20169 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
BBBogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
BGbeatrice rodica giosan
viata mea a adormit pe-o treapta uitata de timp suspendata-ntr-o lume bizara care nu e a mea si nici a destinului meu ratacit undeva intr-o coma profunda stingher uitat ... doar virtual varful penitei mai spera cateva secunde intr-o trezire albastra o atingere intre spiralele timpului meu care-mi stie destinul trecerea arderea prizoniera... viata mea
35 poezii, 0 proze
SSim
M-am născut într-o zi frumoasă de duminică în Vatra Dornei. Poate acesta este adevăratul motiv pentru care iubesc albul și iarna... Nu-mi știu calea și nu-mi cunosc destinul, dar îmi plac culorile vieții, cred în bunătatea semenilor și în iubire.
32 poezii, 0 proze
ACAdolfo Bioy Casares
S-a născut la Buenos Aires pe 15 septembrie 1914 și a murit pe 26 martie 1999; scrie prima nuvelă la 11 ani, începe să studieze dreptul și filozofia, dar întâlnirea cu Jorge Luis Borges îi schimbă destinul. Este unul din maeștrii absoluți ai literaturii fantastice. Dupa aceasta se dedică in intregime literaturii (cu Borges avea de altfel să colaboreze, începând prin a compune un... anunț publicitar pentru iaurtul produs de firma tatălui său si continuand cu o serie de povestiri polițiste). Nuvelele sale fantastice uimesc prin perfecțiunea construcției, în care imaginarul se suprapune cu realul. Tot ce scrie Bioy Casares ține, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă nici un adaos stilistic inutil. Se stinge din viață la Buenos Aires, fiind considerat un veritabil patriarh al literaturii fantastice. Romane publicate: La invencion de Morel (1940)( Invenția lui Morel, trad. rom. 2003) El perjurio de la nieve (1944)(Sperjurul zăpezii) Plan de evasion (1945)(Plan de evadare) La...
2 poezii, 0 proze
CNCristian Neagu
Cristian Neagu s-a născut la 19 septembrie 1959 în București. Părinții săi se despart când acesta abia împlinise frageda vârstă de cinci ani. Își urmează instinctiv tatăl, (Neagu Gh.) iar destinul îi atribuie o coplărie dură. În anii de școală își găsește refugiul în cititul cărților, având "fișă permanentă" la biblioteca de cartier. Scrie primele poezii la vârsta de 12 ani, apoi cu ajutorul profesoarei de limbă și literatură română Stănescu Elena (de la șc. gen. nr 131 București) publică în revista "Cutezătorii." Este selectat pentru "Tinere condeie" dar și în pagina elevului din revista "Amfiteatru" (Tudor Opriș) În 1974 versurile sale sunt apreciate de Adrian Păunescu, moment în care Maestrul îi devine mentor, și la îndemnul domniei-sale, Cristian Neagu studiază estetica și critica literară semnate de nume celebre. Mai bine de opt ani, sub statutul de autodidact, conspectează și crează în epicul tăcerii izolându-se de lume, daruindu-se cititului, formându-și un univers de...
210 poezii, 0 proze
NINicolae Iorga
Personalitate monumentala a culturii românesti, Nicolae Iorga a publicat circa 1250 de volume si 25000 de articole.A terminat Liceul National din Iasi in 1888 si a absolvit intr-un singur an Universitatea din Iasi(\"magna cum laudae\", 1889).Face studii stralucite la Paris, Berlin si Leipzig, obtinând doctoratul (1893) si devenind la 23 de ani membru corespondent al Academiei.În 1903, a luat conducerea revistei Samanatorul. În 1906, înfiinteaza ziarul sau Neamul românesc, unde a scris zi de zi, pâna la asasinarea sa miseleasca la 27 noiembrie 1940 de catre legionari. Ca poet liric, a scris poezii, cantand iubirea, natura, istoria.Cea mai reusita este drama istorica \"Doamna lui Ieremia\", despre destinul tragic al Elisabetei Movila. Ca memorialist, a lansat masivele volume: \"Oameni care au fost\" si \"O viata de om, asa cum a fost.\"
22 poezii, 0 proze
MBMihail Afanasievich Bulgakov
Mihail Bulgakov (rusă Михаил Афанасьевич Булгаков) (n. 15 mai 1891 - d. 10 martie 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков). În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după care urmează cursurile Facultății de Medicină din Kiev. După facultate, practică medicina pe front, în timpul Primului Război Mondial, apoi într-o comună de lângă Kiev. Peste un deceniu va publica...
6 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
AVAna Virlan
www.anavirlan.ro http://www.anavirlan.ro/biografie.html ------------------------------------------------------- Cronică literară ("Convorbiri literare", iunie 2007) Cristian LIVESCU DOI POETI ZÃBAVNICI – NICOLAE BOGHIAN, ANA VÎRLAN „subțire peliculă transparentă/ prin care trecem în divinitate” Un poet din tagma discreților zăbavnici este Nicolae Boghian (n. 2 febr. 1946, Ghigoiești, Neamț) aflat în urmă cu mai bine de trei decenii printre laureații Concursului de debut al Editurii Eminescu, alături de Gabriel Chifu, de care ne-am ocupat în numărul trecut. Volumul Ofranda mișcării (1976) anunța un autor sedus de explorarea imaginară a misterului helladic, cu mitologia și metafizica sa care au marcat atît de puternic destinul omului modern. Pe urmele lui Ion Pillat, și el fascinat de farmecul egeic (în Tărm pierdut și Scutul Minervei), de perfecțiunea templelor și coloanelor de porfir, la umbra cărora centaurii și nimfele coboară parcă spre a pluti prin iarba cu asfodele, Nicolae...
25 poezii, 0 proze
Destinul privirii
de Valeria Manta Taicutu
Destinul privirii Debutul în poezie al lui Augustin Cupșa a fost lipsit de zgomotoasa întâmpinare de care s-au bucurat tinerii din generația sa (v. Claudiu Komartin sau Dan Sociu), dovadă că nu...
demultul privirii de dedemult
de diaconescu diana
pe scara aceea așa elevată a stărilor, n-o să mai ajung niciodată! pe crengile acelea ale unui arbore de vis nu o să mai mă înalț nicicând. pe sub soarele acela pitic și vesel nu o să mai pășesc...
altfel, aș decreta măcar o apocalipsă (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
tot ce simt acum este efectul unui banal anestezic al privirii deformate de un vitraliu destinul sângelui redus la formula chimică la impactul minor al reportajului difuzat în lipsă de este irisul...
Culoarul morții
de Mariana Stratulat
Destinul ei profesional s-a înscris, iremediabil, pe o cu totul altă orbită decât cea prognozată pentru ea în copilărie. Înzestrată cu talent muzical deosebit, ca și sora ei mai mare Ioana, Simona, a...
Realitatea înscrisă în pătrat sau sferă
de razvan rachieriu
1.Destinul are forma unei sinusoide pe care se mișcă oscilatoriu o viață cu plusuri și minusuri, create de elementele pozitivului și negativului, de maxim și minim, de optim și mediocru, iar când se...
Deșertăciune
de Remus Cretan
Deșertăciune de sub soare pe trupul meu să scrii cu pana destinul de azur nu moare chiar dacă-mi adâncești tu rana. Deșertăciune-n clar de lună preschimbă-mi dorul în minune primește-mă și dă-mi...
PRINTRE ARTE.
de Constantin Rusu
Am fost purtat pe multe scene, pana la replica privirii tale; cu soapte line din sprancene, aduse-n murmur de petale. In coruri,fara armonie, imi ratacea mereu refrenul, ce l-ai visat ca simfonie, pe...
neg, nu regret arta
de Bogdan Gagu
adun analfabet datat în amintiri împart sumele rămase-n două iau o linguriță de clipă dau privirii amar, puțină suferință în suflet zâmbet pe buzele umede, dau o bucată din cerul albastru o creastă...
ofranda
de popa ecaterina
Mi-am ingenunchiat pacatele la altarul pasilor tai, caci mi-a sangerat destinul in veninul existentei. Si in zadar am domesticit fericirea intr-o salbatica jungla a vietii, in care te-am cautat la...
(7.) MOARTEA (opțională a) PICTORIÞEI
de dorinMOLDOVEANU
MOARTEA (opțională a) PICTORIÞEI [Ca scriitor sunt fericit numai în zori] Ca un clopot cu două tăișuri mă lăsam supt de razele aproape moarte ale privirii Știam de mult că e bolnavă (îmi spusese mama...