Sari la conținutul principal
Poezie.ro

" Cerul și pământul dăinuie"20094 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
40 rezultate
Valentin BoeruVB

Valentin Boeru

AutorAtelier

Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...

150 poezii, 0 proze

Tatiana BîrsaTB

Tatiana Bîrsa

AutorAtelier

BIOGRAFIE Cerul ma sculptase din țărână dăruindu-mi existența Și transpunând-o pe pământ și-a lăsat în ea prezența. Născută printre "ei", știu bine...mi-e sufletul în căutare... Mereu între azi și mâine, sunt vise, așteptări și contemplare. Cu trupul printre oameni, cu gândul rar pe-aici... Eu am schițat istorii, am strâns fragmente mici... Și am pictat tablouri, și am trăit printre eroi, Inventând o altă gamă...de iubiri, trăiri ,culori. De-am învăat să pot să cred în adevăr și bine E pentru că privind la cer am căutat cerul în mine Și dacă azi mai pot distinge pământul de ceresc E pentru că încă învăț: să pot, să lupt și să trăiesc! (Tatiana Bîrsa)

4 poezii, 0 proze

Mihaela Claudia CondratMC

Mihaela Claudia Condrat

AutorAtelier

Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...

9 poezii, 0 proze

Vincenzo CardarelliVC

Vincenzo Cardarelli

AutorClasic

Vincenzo Cardarelli (pe numele adevărat Nazareno Cardarelli) (n. 1 mai 1887 - d. 18 iunie 1959) a fost un poet și jurnalist italian. Lirica sa are un caracter autobiografic. A evocat peisajul italian în diferite anotimpuri, prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit Ordinul Italian de Merit ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Opera1916: Prologuri ("Prologhi"); 1925: Istorii și amintiri ("Favole e memorie"); 1929: Soarele la zenit ("Il sole a picco"); 1934: Zile pline ("Giorni in piena"); 1935: Pământ natal ("Terra genitrice"); 1936: Poezii ("Poesie"); 1939: Cerul desupra orașelor ("Il cielo sulle città"); 1946: Poezii noi ("Poesie nuove") 1948: Vila Tarantola ("Vila Tarantola"), pentru care a primit Premiul Strega 1962: Opere complete ("Opere complete"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare La Ronda, prin care a pledat pentru întoarcerea la clasicism și a impus ca model lirica lui Leopardi.

3 poezii, 0 proze

NB

Neagu Isabela Bianca

AutorAtelier

M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...

10 poezii, 0 proze

Buzoiu FlaviaBF

Buzoiu Flavia

AutorAtelier

Am abea 20 ani...cat de interesanta sa fi fost viata mea pana acum...visez si scriu....citesc si visez...ador marea, cerul...si pe el...

14 poezii, 0 proze

Valeria PinteaVP

Valeria Pintea

AutorAtelier

Cand trista, cand vesela, dar intodeauna deschisa iubirii. De multe ori rog Cerul si puterea Deifica sa nu astearna peste iubire frigul si bezna in care sufletul ar putea sa moara fara a lasa o raza de lumina si speranta pentru cei ce vor veni, dupa... pintea_valeria@yahoo.com

89 poezii, 0 proze

dascalu alexandraDA

dascalu alexandra

AutorAtelier

Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...

30 poezii, 0 proze

ana andoneAA

ana andone

AutorAtelier

Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...

144 poezii, 0 proze

Daniela CaureaDC

Daniela Caurea

AutorClasic

Daniela Caurea s-a născut la 7 iunie 1951 în Târgu Ocna; a murit în catastrofa din 4 martie 1977 în București. Debutul poetic și-l face în revista Cronica din 26 noiembrie 1966, publicând apoi și în Iașul literar, Tomis, Ateneu, Amfiteatru, în antologiile Tineri poeți, Ed. Tineretului, 1969 și Cerul în apă, Junimea, 1970. Primejdii lirice se intitulează prima plachetă de versuri, apărută tot la Junimea, in 1973.Cu puțin timp înainte de moarte scosese un volum de poezii pentru copii, Cartea anotimpurilor, la Ed. Ion Creanga și își definitivase pentru Editura Eminescu o nouă culegere de versuri: văzuhul de cuvinte. Un dialog pe marginea manuscrisului Adalbert Ignotus, dialog proiectat pentru începutul lunii martie, n-a mai avut loc... Destin Sefa de promotie a liceului din Tg. Ocna, Daniela a urmat facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi unde l-a avut profesor pe Constantin Ciopraga. Pe la jumatatea studiilor, drumurile au dus-o insa la Bucuresti unde a urmat facultatea de...

7 poezii, 0 proze

Cerul și pământul dăinuie

de Silviu Somesanu

Printre oameni timpul trece neluat în seamă, fără remușcări nu ne spune nimic ia cu el tot ce-i mai frumos și pleacă nepăsător din valea morții până se șterge totul din memorie. Cerul și pământul...

PoezieAtelier

tao te king

de Lao Tse

1. TAO care ar fi numai cale nu este veșnicul TAO. Numele ce i l-am dat nu este Numele Veșnic. Fără nume este principiul Cerului și al Pământului. Când îl putem numi, este puterea infinită care...

ProzăClasic

transalpina

de nicolae silade

ieșim din mare și pornim înspre munți. pe șoseaua ce urcă și coboară versanții. din când în când ne oprim. să facem poze. cu norul trecând imperial peste vârfuri. cu stâncile. cu văile pline de brazi...

PoezieAtelier

Printre rânduri

de Caragata Cristiana Oana

„Ești fericită?” La 5:20, în crepusculul zorilor sufletul meu era o pasăre în spatele unei ferestre închise și am crezut că nu o să mai dorm niciodată. Mă trezesc adeseori cu același gând – uneori îl...

Atelier

Gara,ignoranța,,,

de Morar Florin Teodor

Gara,nu ignoră niciodată pe nimeni,toți își pot alege destinația,fără ca ei să îi pese,dreptul de a alege, de ați dori o destinație îți aparține în totalitate.Nepăsarea ei este născută,din prea multă...

ProzăAtelier

Kono matsu no shita ni tatazumeba tsuyu no ware*

de Cristina Rusu

Lumini și umbre peste tot in jurul meu totul se schimbă... doar eu rămân aceeași adânc in inima mea Luna albastră cu un alai de stele la fereastra mea rafalele de vânt răscolesc amintiri Magdalena...

PoezieAtelier

cerul din colivie

de Nuta Craciun

prea îmi iau viața în tragic mi-am zis mai bine merg desculță prin iarbă să-mi simt iar rădăcinile aproape cred ca soarele are și el rădăcini uneori ne îmbrățișăm în taină pe sub pământ seara aud...

PoezieAtelier

în palma luminii

de FLOARE PETROV

sădesc boabe de iubire în pământul reavăn să crească să înflorească precum merii să culeg roadele timpului zdravăn să simt cântând în mine polimerii. în leagănul vieții pe hotare sudice să ascult...

PoezieAtelier

Culoarea umbrei

de Horatiu Suatean

Nisipul auriu... Un cer mult prea albastru... Nu știu de ce eu văd, Dar nu aș vrea să văd... Sub cerul fără pată împodobit cu stele O dulce adiere se-așterne pe nisip Și-l spulberă ușor spre magice...

PoezieAtelier

Cărări despicate

de Alexandru Popa

Torc cu fusul cuvintelor această poezie Ca să arăt cât de albastră e lumea Când o privești de sus dintre nori Și cât de neagră poate fi, privită din pământ. De aici de jos pare o mare neatinsă de...

PoezieAtelier