"… de porțelan" – 20073 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
ARAlecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
LRLiliana Rus
Născută în Pitești. Absolventă a Liceului Economic și Drept Administrativ- Câmpulung-Muscel și a Școlii de Artă-Pitești, secțiile pictură și sculptură. Debut literar în 2004. Premiul III la concursul de poezie ,,Leoaică tânără, iubirea… oganizat de Centrul Cultural Pitești, în 2005. Premiul de debut al Filialei U.S.R. Pitești în 2006, pentru volumul de versuri ,,Scrisoare domnului Șirato ’’. Cărți publicate: ,,Scrisoare domnului Șirato’’, ed Carminis - 2006 ,,Melancolii de duminică’’- ed. Carminis - 2008
6 poezii, 0 proze
Adela Greceanu
Volum de debut: “Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult…”, ed. Eminescu, 1997
0 poezii, 0 proze
AGAdela Greceanu
Volum de debut: “Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult…”, ed. Eminescu, 1997
3 poezii, 0 proze
Mihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
AAAdrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
109 poezii, 0 proze
… de porțelan
de Miclăuș Silvestru
ți-e casa plină de bibelouri sunt sigur că n-ai refuzat atențiile ofertanților pur-sângele cabalin de lapte ce ți l-am făcut cadou de ziua ta parcă e-ntr-o așteptare continuă în bazarul chinezesc de...
Păpușa de porțelan
de Dara Blu
Ochii se deschiseră mari, încercând să prindă dintr-o singură privire întreaga lume așa cum se derula ea prin vitrina micului magazin de suveniruri. Străzi pietruite având câteva sute de ani, ce...
Spasm(e)
de Petrus Gheorghe
Întinde-ți nemurirea pe trotuar Din lacrimi Să-ți sculptez În jar Neliniștea-ți de porțelan. Mă degradez(i) În faze incipiente Și îmi rectific Alunecările în lanț. Copaci și lumi Incluse într-un op...
Zborul frânt
de Remus Cretan
Plânsul meu de copil scutură cămășile de pe sfinți atâta timp cât retrăiesc cu amărăciune căderea porumbiței din cer. Viața ei e ca și a noastră, o picătură de sânge, iar în ochi îi recunoaștem...
Întâlnire
de diana barabas
ÎNTÂLNIRE (Riyadh, Mai 2007) “…I go back up the stream of tears.” (1) Iarna în deșert, o dată pe lună, când mi-era frig, îmi umpleam cada cu apă fierbinte si mă lăsam in jos până când apa îmi...
Romanța răspunsului mut
de Ion Minulescu
Ce văd!… E-adevărat?… Tu ești?… Cum?… N-ai murit?… Tot mai trăiești?… Pendulă care te-ai oprit din mers, Încerci acum să mergi în sens invers?… Hai!…Spune-mi… Spune-mi tot ce știi… Să-mi spui chiar...
Cealalta fata a oglinzii VI
de Alexandra Maria Velianu
Dacă închidea ochii, aceeași imagine ar fi răsărit cu siguranță și pe retina ei. Ruinele înconjurate de umbre, pământul atât de ars sub pașii lor încât țărâna foșnea parcă strident…O lună galbenă...
Poveste eternă
de Ioana Veronica Epure
\"Sweet the sin, bitter the taste, in my mouth...\" (U2) O cunoștea de mult, de foarte mult timp. Dăduseră împreună înconjurul Galaxiei de mii de ori, ea înainte și el urmând- o îndeaproape. Nu prea...
Păpuși de porțelan
de Tatiana Bîrsa
Trupuri scheletice schimonosite oarecum perfect, cu ochi de sticlă, pășesc cu exactitate pe străzile unde au mers mândri de atâtea ori. Străzi fără anotimp… Căci de atâta încredințare naivă au uitat...
Bibeloul de porțelan
de Tudor Cristea
În dimineața aceea își spusese că trebuie să facă, în sfârșit, ceva, dar nu știa dacă e, într-adevăr, necesar sau poate să mai aștepte. De câteva zile se gândea la asta și nu se putea hotărî. Se...