Romanța răspunsului mut
de Ion Minulescu(2002)
2 min lectură
Mediu
Ce văd!…
E-adevărat?…
Tu ești?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai trăiești?…
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?…
Hai!…Spune-mi…
Spune-mi tot ce știi…
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui –
Nici celor morți,
Nici celor vii…
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?…
Ce vrajitoare te-a trecut prin foc
Și-a reușit să-ți pună inima la foc?…
Și care anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?…
De ce zâmbești?
E-adevărat?…
Te-ai răzgândit?…
Ne-am împăcat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, și-ayi ne regăsim
Aceiași vechi dușmani?…
Dar tu mai știi după câți ani?…
Eu te-am iertat de mult!…
Dar tu?…
Răspunde-mi „Da”…
Răspunde-mi „Nu” –
Totuna mi-e!…
Știi tu de ce –
La tine „Da” și „Nu” nu sunt
Decât aceleași vorbe-n vânt!…
De ce te temi?…
De ce-ți ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?…
De ce-ți aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porțelan
Și inima de Caliban?…
Răspunde-mi!…
Vreau să știu și eu,
De ce-ai venit?…
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca și-n trecut, per gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să țipi
Și să dispari, apoi suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!…
Ce zici?
Așa e c-am ghicit
De ce-ai venit?…
De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?…
Ce nou secret îmi mai ascunzi?…
De ce scrâșnești din dinți
Și taci?
Hai!… Spune-mi ce ai de gând să faci?
Deschide-ți gura – mii de draci! –
Și lasă-mă să-ți mai sărut…
Nu gura…
Ci răspunsul mut!…