"Ștergeți nasul... și picioarele" – 8331 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
VCVa rog sa stergeti acest cont.
2 poezii, 0 proze
VCva rog sa stergeti acest cont
va rog sa stergeti acest cont
22 poezii, 0 proze
SCsterge cont
3 poezii, 0 proze
SSSergei Schenkkan
3 poezii, 0 proze
NIMENI
N-am, vreau sa dispar, sa, ma retrag de aici, de peste tot...Cum procedez? Nu este activa comanda sterge.Poate revin altcandva...
74 poezii, 0 proze
aa
As vrea sa va stiu parerea in legatura cu aceste texte. am incercat sa-mi sterg contul... dar vad ca inca exista, doar ca nu-mi pot schimba pseudonimul. are cineva idee cum pot sterge contul definitiv?
43 poezii, 0 proze
APAlexandr Sergheevici Pușkin
Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat. Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovich Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadezhda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovich Gannibal (1744–1807) și a soției lui, Maria Aleksejevna Pushkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovich...
47 poezii, 0 proze
Ion Iovan
Va rugam sa nu mai inscrieti texte ale acestui autor. Motivul il gasiti mai jos: ----- Original Message ----- From: "Folium" To: Sent: 19 mai 2005 20:36 Subject: incalcare de copyright > Vă avertizez încă o dată să încetați publicarea de texte pentru care nu > aveți aprobarea autorului. > Ați permis din nou copierea prozei Comisia specială, IV,de Ion Iovan. Veți > șterge sper de urgență textul din sit și veți lua măsuri pentru încetarea > acestei stări de lucruri, fără a vă mai găsi scuze. > > Bogdan Iovan > >
0 poezii, 0 proze
Da
Ma numesc Andrii-Vlad Popa (numele mi se trage de la Andrii-Popa) si scriu pentru a-mi exprima trairile acumulate in aproape 40 de ani, pentru a compune, cu multa ravna, povesti ilar-scabroase din diverse franturi de viata ce palpita in jurul meu si pentru a scoate in evidenta deliciul unui discurs marait, cu ochi holbati si nas saltat strasnic in sus. Unele dintre situatiile redate nu au fost traite de mine, eu doar scriu ce as fi facut daca as fi fost intr-una dintre acele situatii. Inca ceva, contrar aparentelor, nu sunt "de gasca", astea sunt chestii de domeniul trecutului, de la 20 ani nu mai sunt in nici o gasca, ma vad doar, cand si cand, cu unul si cu altul, unii oameni foarte apropiati. Ar mai fi de spus ca, in 2006, imi pusesem singur pseudonimul "Da", pe care acum nu il mai pot sterge, insa am ales sa imi pastrez totusi vechiul cont si sa nu imi creez unul nou.
14 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
Ștergeți nasul... și picioarele
de Mihai Cucereavii
Creația-i un lucru sfânt. Dar mulți, în agonie, Rahatlocum aruncă-n vânt, Crezând… că-i poezie.
Știucă sau crap ?
de Nicolae Diaconescu
Știucă sau crap ? În satul nostru, vara, iazul e îndiguit și secat. Nu se știe când, asta o hotărăsc cei care au rând la moară. De data asta am aflat vestea de la Mitu Cîrstea prieten de pahar cu...
si in loc de ochi...
de Anne Marie Oprea
sa scrii despre trairile tale ca si cum ai canta la un pian caruia ii lipsesc clapele negre..franturi de melodie, de degete alunecande, de lipsa de negru a amintirilor... privesc prin geamul putin...
Colind
de Nicolae Diaconescu
Colind Timpul abia curgea și nu mai aveam răbdare. L-am căutat pe Titel și-am plănuit întâlnirea la primul cântat al cocoșilor. Cum a înserat, m-am ghemuit în patul de cinci persoane, lângă geam,...
Exilul și împărăția
de Albert Camus
FEMEIA ADULTERÃ RENEGATUL SAU UN SPIRIT CONFUZ CEI MUÞI OASPETELE JONAS SAU ARTISTUL LA LUCRU PIATRA CARE CREȘTE FEMEIA ADULTERÃ O muscă firavă se rotea de câteva clipe în autobuzul cu geamurile...
când kitsch-ul din mine rânjește
de Macovei Costel
m-am uitat pe geam în sufragerie și ți-am văzut vitrina plină cu bibelouri toată copilăria mea a fost marcată de aceste podoabe ieftine pe care le uram un motiv era că nu aveam voie să le ating...
Zenobia
de Gellu Naum
III. CORIDORUL 1. Deschizi o usa si apare alta, apoi înca una, si înca una, pâna la ultima, care nici nu exista macar, si tot asa pâna te pomenesti la prima, care nici nu exista macar, si mai dai o...
Cântec
de Vasile Dumitru
Căldura stătea între garduri ca o pastă groasă. A venit dinspre Caramanu, tocmai din zarea vineție și tremurătoare, cursă dintr-un soare care ardea încă din zori. A trecut de movila de nisip,...
La noi, de ce nu vine Mos Crăciun?
de Florentina-Loredana Dalian
- Ileanăăă, n-auzi că plânge ăla micu'? Du-te de vezi ce-are! Mda, plânge ăla micu'! De parcă zici că l-am făcut eu. I-o fi și lui foame, că cine știe de când n-a mai mâncat. - Mă duc, mamă, stai să...
Rasul
de Alex Bacall
Aseară cimpanzeul Kiki se uita la mine din spatele sticlei colorate a TV cu o expresie amuzată. M-am strâmbat la el și a izbucnit în râs. Eram atât de caraghios: cu fața fără un fir de păr, urechile...