"întunericul joacă șah cu lumina" – 15017 rezultate
0.03 secundeMeilisearchMihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
castellano bruno
Sint ca o bezna in intunericul mult prea mare. Sint un trecator prin asta lume... Sint PRAF SI VIS Sint ceea ce nu am stiut ca sint si voi deveni ceea ce nu voi vedea...
27 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
anila sterian-laurentiu
sunt un tip ciudat, ma pasioneaza intunericul, (obscuritatea); pentru ca nu comite umbre...
1 poezii, 0 proze
PCPerdaica Andreea Claudia
Gadeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
30 poezii, 0 proze
NMnastia muresan
nascuta iarna. ma straduiesc sa compensez frigul si intunericul de atunci. inginer. unul atipic.
113 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
întunericul joacă șah cu lumina
de Ela Solan
mă opresc în fața acestui roșu contur sângeriu sculptat în aerul pal mâinile mele cad neputincioase secundele se întrepătrund într-o sterilă împerechere dincolo de care timpul rânjește minutele se...
Eu și tu
de Cioban Stela
interiorul gândului ca o cameră în care întunericul joacă șah cu lumina o cheie din stele deschizând noaptea o nemișcare a vieții o înțepenire a clipei suspendată între nori eu și tu două vieți...
Zugrăvindu-L
de Mihaela Maxim
I...Prolog ...Soarele la căpătâiul cerului.... ...Fiecare ținea în mâna sa stângă, cu soarele la căpătâi câte un colț de oglindă în care-și vedea trecutul Muza înaltă inundată în raze cosea niște...
Sah in univers
de Alexandru Corneliu ENEA
ȘAH ÎN UNIVERS Multă, multă lumină, un anumit fel de lumină, combinații de culori, fotoni oscilând în octave perfecte, sfere cu puls în armonice, reci, ingenue și nestăpânite. Au explodat și-anceput...
Note aprilie-mai 2020
de serban georgescu
Apel către toți intelectualii anticomuniști din România? Se poate formula așa? Ideea că Democrația occidentală este capabilă să absoarbă și să digere Totalitarismul mascat, plantat de bolșevici în...
Timonierul de pe Plaja Tympului
de Ioan-Mircea Popovici
O clipă frumoasă într-o tonalitate joasă, șoptită, mi-a apărut din Mare, ca un semn de exclamare.. În spatele semnului, o Arătare, venită din departare, grăbită, îmi dădea sfaturi de viață......
Titanic retro
de gina-elena afrasinei
Suntem la fel de timizi în fața adevărului precum o broscuță orbită de o rază de soare… Ne-am obișnuit cu minciuna în așa măsură încât epiderma noastră a luat o culoare verzuie și o umiditate...
Carpati (fara filtru)/ (neterminata)
de Vlad Martinescu
Puteai practic sa o simti. Se strecura printre case, se furisa prin gradini, puteai sa o vezi cum se rostogolea peste acoperisurile caselor, puteai sa o inhalezii. Era noaptea. Fermecata creatura a...
Riris
de Irina Ciocan
Soarele se stingea încet, încet către apus... Apusul unei zile... Apusul vieții lui... Era bătrân - știa și accepta asta. Era mândru de viața pe care o dusese, dar cu toate acestea știa și că...
Pasi pe tarm
de Traian Rus
La portile toamnei Din pareri despre lume: cicatrici si principii, sedimenteaza-n mine diguri care sa opreasca milul fertil al revarsarilor vietii. Libertatea mirajului se termina in sete arzatoare...