"înmuiat în singurătate" – 1657 rezultate
0.02 secundeMeilisearchLelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
Dancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
înmuiat în singurătate
de Ștefan Petrea
mi-am atașat un dispozitiv de argumentat fericirea pe-afară sunt corole năpădite de taine în aura dimineții pe hârtie crește o tulpină de verb albastră ca un început fug în mine mă caut într-o...
Testamentul unui greier
de Ioan Grosaru
Se-nhama la iluzii caii firii cu tropote salbatice alearga in migrari, in custodia anotimpului pierdut aflat in rastignire si uitari La poarta marilor deceptii plangand ecoul ce candva era al nimanui...
Influențe cioraniene
de petru c.cretu
Niciodată n-am dat importanță sprâncenelor pâna în clipa când, cu groază,le-am descoperit încruntarea.De-atunci mă port tot timpul asa. Uneori mai zâmbesc carnivor… Tristețea-un gol in burta altui...
Din singuratate-mi...
de Coman Maria-Emanuela
E liniște asurzitoare. Tristețea, cu gheare tăioase, îmi sfâșie sufletul. Șiroaie de lacrimi reci îmi curg din cristalele tulburate pe obrajii palizi. Mi-e frică de singurătate. Sunt singură......
Adam și Eva
de petre ioan cretu
în singurătatea mea stă ascunsă singurătatea ta care la rândul ei ascunde o altă singurătate și tot așa până ajungem la Dumnezeu și bucata lui de lut înmuiat cu apă dar și la credința lui că nu-i...
Undele vietii
de Florin Opran
Camera ramasese pustie. Jaluzelele cazute deasupra geamurilor reprimau in tacere razele solubile ale soarelui. Firisoarele de lumina ce patrundeau pana in cele mai indepartate unghere ale camerei,...
Facerea
de florentina pop
Am înmuiat penița în cerneală Și am scris „singurătate” Apoi am desenat un Om. Și Omul era „singur”. Am înmuiat penița în cerneală Și am scris „femeie” Atunci am desenat-o pe Ea lângă Om Și Omul nu...
Oglinda si pendulul 17
de Cristian Vasiliu
Însemănri – iunie 2000: \"Ochii – Ochii ei mă vânează. La fiecare trecere, în inciziile fine și precise lăsate de bristuriul privirii, presară cristale de sare din marea irisului. Descopăr...
Inima
de Lenuș Lungu
O inimă dureroasă cu privirea ascunsă în spatele unui zid de lacrimi respirația lipsită de suflare și vocea ruptă sângele din tâmple străbate mai puternic bule de singurătate plutesc și aerul este...
cădere liberă
de Oana Ruxandra Roșu
e un adevăr trist că oamenii vor să uite moartea și caută neputincioși să scrie cu carioci scrisori către cei de acasă să îți accepți infirmitatea emoțională e ca și când mintea ta ar rămâne într-o...
Distinsă și văduvă
de Ramona Rusenescu
Știi curba aceea semnalizată de multe săgeți rosii - la unu locuia tanti Olga. Distinsă și văduvă. Scârțâiau treptele când îmi fluturam cozile prinse în funde albe. De veneam cu părul despletit...
Qvo Vadis, Domini?
de dan stefan
Cândva, într-una din zile, stăteam de vorbă cu mine… E adevărat, am suferit enorm în viața mea datorită dragostei și încheiasem un pact de unul singur(sau poate cu vreun demon…?). Ideea de bază era...
Depresia EU-lui
de florin otrocol
Îmi este teribil de greu să mai ignor neputințele și lamentările semenilor. Și de parcă nu ar fi de ajuns saturația, voi insistați să îngropați în mine toată amărăciunea voastră. Ah! Cât de amară îmi...
Nu e de ajuns?
de Alecu Marinel
Nu e de ajuns cu cât m-ai încărcat? Zile grele, amare mi-ai pus în desagă, eu am strâns sacul și l-am aruncat în spinare. Nu mi-a zis nimeni ce e în el. Cu timpul am început să-l simt din ce în ce...
Singurătate în doi
de anda chis
Pe jumătatea mea de pat lângă marea de lacrimi se așează piticii de pe creier să-i cânte în strună singurului tablou nelocuit un vis pufos și cald așteaptă cuminte să i se deschidă ochii să-și vadă...
dacă
de paparuz adrian
dacă m-aș îndrăgosti de tine aș deveni violet tot sângele mi-ar fi încuiat în suflet iar brațele peste noapte mi se vor transorma în aripi ochii luceferi arzând îmi vor fi și inima se va sublima în...
Nimeni nu mă oprește din mers
de Silviu Somesanu
Am înmuiat cuvintele în vorbe de lapte, apoi m-am întors cu fața la calendarul de perete. Pe masă între noi, hârtie de scris și tăcere de umbră, nicio vervă, nicio împotrivire romantică, doar două...
fluturii
de Ștefan Petrea
fluturii au spart coaja omizilor să iasă spre a zbura aripile lor refuzate de la ceară se-mplântă în cer pe cerul senin ostoind singurătatea norului sunt norul fără cer și aripi, încuiat în omida...
