"încă se poate" – 20660 rezultate
0.02 secundeMeilisearchZamfiroiu Alexandru Bogdan
Compun versuri încă de la vârsta de 9 ani. Nu am publicat, sub forma de volum, nici o poezie, cele mai multe dintre creațiile mele aflându-se, chiar și la ora actuală, sub formă de manuscrise. Primul volum de versuri poartă titulatura de ”Ora lebedelor” iar cel de al doilea pe cea de ”Proba de...alergare a condeiului”. În schimb, foarte multe dintre versurile mele au fost difuzate, în anul 1997, la Radio Metronom GX Râmnicu Vâlcea, în cadrul emisiunii ”Top romantic” de către realizatoarea Ramona Bercea-Teodorescu (actualmente Mezei). La scurtă vreme de la această difuzare, unele dintre poeme au apărut în publicația periodică (în prezent dispărută) Vâlcea Magazin a actualului senator de Vâlcea, Emilian Frâncu. Cea mai recentă apariție a unor versuri cu semnătura mea se poate consemna în toamna anului 2010 când, prin amabilitatea reputatului scriitor Ioan Barbu, acestea au fost publicate în ziarul ”Curierul de Vâlcea”.
1 poezii, 0 proze
DTDarjan Tanta
Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. Preluată pentru că mi-a plăcut mult din biografia Dianei Slavu.
75 poezii, 0 proze
PMPopescu Gillda Magdalena
Nascuta la Craiova in August 1975, membra a Cenaclului Tradem / Lic. Nicolae Balcescu (actual Carol I) din Craiova (1990-1994), absolventa a Facultatii de Stiinte Economice din acelasi oras (1998). Dr. în REI, dom. Transporturi Int'ale (ISE Craiova - Sept.2005). Volume de poezii publicate: 1. "Încă o noapte de dor" - Stoian Gillda, Ed. Agora, Craiova 1997. 2. "Dor de tine" - Stoian Gillda, Ed. Nomina, București 2010 (Se poate cumpara de aici: http://www.nominalex.ro/94,dor-de-tine-(gillda-stoian).html, http://www.pro-librarie.ro/autor/gillda-stoian--i1539, http://www.manuale-scolare.ro/autor/57621/Gillda-Stoian) Poezia mea de suflet: "CÃDEREA ÎNGERILOR"
79 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
SDslavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
FMFlorica Mitroi
Florica Mitroi (15 februarie 1944, Giurgița, județul Dolj - 14 mai 2002, București) este o poetă. Este fiica Mariei (născută Doancă) și a lui Ion Mitroi, proprietar de moară. A absolvit în 1962 Liceul „Vasile Roaită\" din Râmnicu Vâlcea. În 1962 și 1963 a urmat cursuri de drept în cadrul Universității din București. Debutează în „Luceafărul\" (1966), iar editorial, cu volumul Rugăciune către Efemera (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), urmat de Diapazon (1973) și între cer și pământ (1976; Premiul Asociației Scriitorilor din București), în anii \'80 emigrează, plecând mai întâi în Israel, iar mai târziu în Canada. Mitroi a atras atenția criticii literare încă de la primele versuri. Dacă în cazul altor confrați opiniile erau controversate, în ceea ce o privește se poate vorbi despre o unitate a punctelor de vedere. Toți comentatorii au remarcat tensiunea emoțională și forța liricii sale, dar au subliniat totodată imperioasa necesitate a autocontrolului, a impunerii unei rigori...
1 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
ECElena Cardas
Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...
9 poezii, 0 proze
Rogozea Isabela
Si cand te gandesti ca in orice moment totul poate sa piara..... In singuratatea noastra universala,nascuti accidental dintr-un pamant tacut,traind la voia intamplarii,ne inhamam la trairi peste limita supravietuirii iar strigatele noastre au ecou indepartat, se lovesc de galaxii si apoi pier epuizate in neant.Cine poate definii dreptatea in cazul de fata? Am luptat secole intregi pentru ea si inca mai luptam...insa firea ramane aceeasi:nedreapta si fara mila.
1 poezii, 0 proze
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
încă se poate
de Doru Mihail
Mergem pe dig. Ai bascheți verzi în picioare și o rochie albă din bumbac o alegere cromatică ce mă face să mă gândesc la o salată de vară proaspătă fredonezi on ira (foarte discret; evident nu-ți...
Cum se poate micșora un text
de florian abel
Dorind să-mi aduc și eu contribuția la perfecționarea tehnicilor de epigramatizare a societății, am descoperit întâmplător, în dorința de a fi cât mai succint și convingător, că un vers poate ajunge...
drum cât se poate de colorat
de Ottilia Ardeleanu
Fix ora șapte pe pod. Roșcovanul fix în ochii mei. Cu bliț, cu euforie cu tot. Întorc privirea spre dreapta, brusc mă încrunt în timp ce-mi face cu ochiul printre copaci. Îmi pun o mână cozoroc, dar...
dumnezeu este vocea aceea mică de care se agață frica
de angela furtuna
veghea și exodul interogațiilor. ea nu are decât o jumătate de răspuns. drumul se închide acolo unde se deschide de fapt. ea își propunea întotdeauna să atingă puncte situate mult mai departe decât...
disperare
de Macovei Costel
în țara asta încă se mai moare se moare în spitale, se moare pe șosele se moare în pădure dar nesimțirea tot nu moare. găsește scuze adună acuze, cu spume la gură promite dreptate dar masca ascunde...
Trăind la început de lume
de Remus Cretan
Simțim uneori că nu se poate trăi decât la începutul sau la sfârșitul acestei lumi. Aș vrea și eu acum să trăiesc la începutul lumii, să trec prin dureri pentru a nu ajunge la suferință, adică să...
Anticamera
de Alexandru Mărchidan
încă nu a plecat soarele, încă nu s-au oprit ceasurile, iar acei nori ce se rostogolesc pe lângă tine n-au puterea să te smulgă din rădăcini. adevărat, în livezi nu tot rodul e bun, nu toate au rodit...
Fondul forestier II
de Saraiman & Saraiman
carnația ei încă oferă reliefuri de acolo de unde privim prin scorbura aia anume tăiată pentru ochiul neinițiatului cu tăblița aia lugubră de hârtie atârnând deasupra, ciuntită, de pe la colțurile...
Despre Corina, fără cruce
de Sorin Stoica
Azi se fac șase luni de când a murit, la două fără douăzeci după-amiază. Țin minte cum am prins-o de încheietură, o să țin minte întotdeauna, era deja încheietura unui om fără viață. Suflet mai avea,...
Modelul meu - balast sau necesitate?
de Ilinca Ruxandra Pirvulescu
Modelul este, daca se poate spune asa, ceva foarte la moda. Orice copil aflat in primii ani de scoala, daca este intrebat ca cine vrea sa ajunga, va raspunde direct si fara nici o clipa de ezitare ca...