Poezie

disperare

1 min lectură·27 iulie 2021

Mediu

în țara asta încă se mai moare

se moare în spitale, se moare pe șosele

se moare în pădure dar

nesimțirea tot nu moare. găsește scuze

adună acuze, cu spume la gură

promite dreptate

dar masca ascunde surâsul de moarte

și merge mai departe

glasul roților de tren este sunetul fantomă

și un an încet adună patru ani de-întârziere

avem caste, mafie, și tristețe cât cuprinde

tot sperând că ușa noastră ne va apăra de toate

orice, dar asta nu mi se poate întâmpla tocmai mie

auzul este ultimul simț care se topește-n neant

și auzi urale electorale. și auzi promisiuni

și mori gândindu-te că în accidentul ăla este altcineva

pentru că ești apărat de puterea sacră a colectivului

valoarea e trimisă la plimbare

în țara asta încă se mai moare. și asta doare

mai facem o campanie, mai semănăm o listă

dacă vor ei, poate că se mai schimbă un nume

Moțoc e avuție națională, e brand de țară

dar când urma scapă turma

observi că tu ești hoitul în care

“turma” scurmă. și doare

021.788

Macovei Costel. “disperare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14156847/disperare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Îmi place scrierea, tonul direct, puțin tăios. Cu toate că, vesurile par desprinse dintr-un cântec arhicunoscut, finalul este bine punctat.

Multumesc pentru rabdare Anisoara.