"în barca speranței de ametist" – 25007 rezultate
0.04 secundeMeilisearchÎn acte esti viu
Volum de versuri – editura Dharana – 2001 - ISBN 973-85007-4-5 821.135.1-1
de Traian Calin Uba
cortina
În spatele cortinei

portret
Portret în ulei de măsline
versuri_antigenitive
volum în pregătire
de Luminita Suse
lumea_inocentei
Călătorie în lumea inocenței
de Anisoara Iordache
Dimache Constantin
Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)
4 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
grecu ioan
Venim singuri pe aceata barca ancorata in marea vietii pe care unii o numesc traiectorie personala sau destin;dar eu ii spun simplu:sansa.Viata mea este o continua cursa spre infinitul posibilitatilor si a ocaziilor.Viata este o loterie a sanselor! M-am nascut nu demult,cu ganduri tinere,dar cu aspiratii mult mai batrane,eruptii vechii isi au inca ecoul in mine,cel caruia ii place filozofia,poate ma intelege.E foarte greu sa faci un rezumat al propiei vietii,cand aceasta e de doar 16 ani,fara sa ai sentimentul ca omiti ceea ce e important,chiar daca spui doar banalitati! Poate ca sunt un introvertit,dar atata timp cat sunt eu pot face orice,chiar imposibilul!!!!!
3 poezii, 0 proze
Don Pedro Calderon de la Barca
DON PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1601-1681) Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoșii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet. În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra și în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută șederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă. Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale. În schimb, în viața sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său,...
1 poezii, 0 proze
emil cosgarea
M-am nascut in Fagaras. 21 octombrie 1953. Am 50.065 ani. Copilaria in satul Vad, intr-n spatiu de o rara frumusete. Acolo este Dumbrava Vadului. Una dintre cele mai mari poiene cu narcise din lume. La cinci ani m-am mutat impreuna cu familia in Fagaras, tatal meu reobtinind dreptul la munca dupa mai bine de zece ani de restrictii. S-a angajat, avocat fiind, jurisconsult la doua gease-uri de pe raza Fagarasului. Primii cinci ani de scoala la Liceul Radu Negru- am amintiri ca fiind un copil excesiv de silitor si foarte mincinos –bun povestitor-. Invatatorul Sipos Ioan ma imprumuta la alte clase, cind lipsea careva dintre invatatoare sa le spun povesti copiilor pe durata lipsei pentru ca astia sa fie cuminti. Si erau. Ma ascultau cu gura cascata si cu degetul in nas. In clasa cincea am fugit in lume cu o barca furata de pe Olt. Gasit, pedepsit si facut de ris. Vreo sase luni de zile nu puteam merge pe strada ca ma aratau toti cu degetul: -Uite-l pe ‘aventurierul’. Clasele a sasea pina...
1 poezii, 0 proze
Alexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
remus radu
"Om cu toate simturile treze. Jurnalist." A trait pentru 26 de ani la Bacau, a facut o escala de doi ani la Roma, iar din toamna lui 2001 locuieste in Bucuresti. Cistigator in 2003 al premiului pentru expresivitate jurnalistica la concursul national organizat de Clubul Roman de Presa, cu articolele "De la Barca la ridicol" si "Orasul cu doua taxiuri". Un an mai tirziu a obtinut Marele Premiu pentru reportaj oferit de Freedom-House, cu lucrarea "Ziua Europei la Ciorogarla". In 2006 a fost rasplatit cu "Premiul pentru promovarea inventivitatii romanesti" la gala "Invingatori pentru Romania", pentru reportajul "Bill Gates pariaza pe albina spion de la Iasi". Pasionat de gastronomie, de vin, de literatura si, mai ales, de calatorii. A lucrat pentru perioade semificative in redactiile "Monitorul de Bacau", "Evenimentul zilei", "Cotidianul".
70 poezii, 0 proze
Otilia Cazimir
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută și ca autoarea unor versuri pentru copii. Acest pseudonim i-a fost ales de către scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume după cum spune: "Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viață - fetița cu care am stat în bancă în clasa primară - era proastă, grasă și buboasă...". Era cel de-al cincilea copil al învățătorului Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal și a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale și universitare la Iași, oraș în care și-a petrecut întreaga viață. A debutat în anul 1912 în revistă "Viața românească", în care își va...
26 poezii, 0 proze
SOFRON CONSTANTIN
Născut în Comuna Borca Județul Neamț.Actual pensionar M.Ap.N și expert tehnic judiciar.Iubesc poezia și compun cu destulă ușurință texte literare de un nivel bun.Doresc ca o parte din poezii să fie publicate pentru a se bucura cît mai multă lume de gîndurile mele bune.Dacă activitatea se poate desfășura în sistem "parteneriat"nu am nimic împotrivă.
1 poezii, 0 proze
Stella Braga
Mă numesc Eu. M-am născut într-o familie de credincioși,locul de reședință - casa părintească. Mi-am pierdut copilăria cercetând, întrebând natura, infernul și universul de lumina adevărului. Azi sunt ucenic al cosmosului. Stau în prima bancă într-o clasă pustie. Carte îmi e clipa, caiet îmi e trecutul, condei e gândul. Realizări : gânduri purtate în valuri de versuri.
16 poezii, 0 proze
în barca speranței de ametist
de FLOARE PETROV
acum doar rugăciunile ne mai încarcă ele preced salvarea de la Dumnezeu suntem împreună în aceiași barcă vâslim într-o direcție mereu, mereu. valuri mari și tulburi se abat peste noi dar vom trece și...
Magia ouălor de Paști
de chirescu manuela catalina
Într-un sat liniștit, cu case albastre și grădini pline de flori timpurii, trăiau doi frați: Daria și Luca. Se apropia Paștele, iar în aer se simțea miros de cozonaci calzi și sunet de clopote...
Cronica unei Duminici
de Teodora Iancu
Stau așa... între un tic și un tac... Între o urmă și o talpă plecând... Ieri!...cât dor de tine Ieri! Duminică Ana, sau Ana Duminică? E numele prietenei mele, sau doar esența unei zile ce, cu fast,...
Dau vina pe soare!
de Karmen Andreea
O bucată de pergament făcută sul și uitată pe o bancă Strălucește în lumina soarelui de mai Nu le dă voie razelor să treacă mai departe parcă Le oprește cu o putere ruptă din rai. Ce se întâmplă...
Zori și Asfințit
de Mariana Cârdei
Hotelul “Titanic”, sub ploaie de stele, visează la ziua în care va naviga pe mare… Ciripit de păsărele ne trezește de cu zori, flori de leandru-nmiresmate, feerie de culori. Multe alte floricele...
