"Întunericul de la capăt" – 15017 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
MRmoisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!" Dar niciodata nu o sa renut la ea, Voi continua sa lupt pana voi ceda. O sa continui sa traiesc Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc Precum o cioara Din intunericul infinit si satanic numit. Ceata am vazut si penele unui inger doborat Caci am fost printre putinii ingeri Ce pe diavol l-au infruntat. Mi s-a parut ciudat la inceput... Dar apoi am inteles.... Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad... Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat, Care odata ajunse acolo sunt precum Frunzele ce cad pe pamantul inegrit Blestemate sa moara putrezite.... Rar mai apare o raza de speranta Care pare sa puna capat Demonilor ce ma pandeau etern Si care in suflet imi provocau un freamat Dar nu sunt indeajuns de puternic Sa ii infrunt de unul singur. Stand in intuneric neajutorat aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat Sperand ca imi va da puterea Si sa-mi implinesc menirea...
1 poezii, 0 proze
EBEta Boeriu
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română. S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica. A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile. Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999 Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga,...
4 poezii, 0 proze
GAGiovanni Arpino
Nascut la Pola, in Iugoslavia, Giovanni Arpino (1927–1987) s-a stabilit de timpuriu in Italia. A colaborat, in calitate de ziarist, la doua mari cotidiane din peninsula, La Stampa si Il Giornale. In proza sa, Arpino a investigat cu subtilitate conflictele care-l opun pe individ societatii, intr-un stil ce trece de la elegie la ironie si grotesc. Romanul Il buio e il miele (Intunericul si mierea, Humanitas, 2003) a fost ecranizat in doua randuri: in 1974 (cu Vittorio Gassman in rolul principal) si in 1992, sub titlul Scent of a Woman (cu Al Pacino – Oscar pentru acest rol). Carti: La suora giovine (1959) Un delitto d\'onore (1961) Una nuvola d\'ira (1962) L\'ombra delle colline (1964) Il buio e il miele (1969) Randagio e l\'eroe (1972) Il fratello italiano (1980) La sposa segreta (1983) Passo d\'addio (1986) (Info: Humanitas)
1 poezii, 0 proze
Ccemeteryum
Cuvintele sunt de prisos aici, sunt doar o prelungire a eternei depresii a unui suflet pierdut in aceasta realitate moarta si fara mila. Sunt doar un tanar de 19 ani satul de tot si de toti, inconjurat de prosti si de inculti, fortat sa-i suport zi de zi pana la refuz si pana la o eventuala migrena care ma acompaniaza trista in intunericul noptii. Imi place sa-mi exteriorizez sentimentele prin poezie, careia incerc sa-i ofer o tenta cat mai intunecata, cat mai trista si cat mai neagra! Binenteles, imi place muzica rock, sunt fan In Flames si imi place sa scriu poezii ascultand Cradle of Filth si Dimmu Borgir dar nu numai.
1 poezii, 0 proze
TATarniceri Aurelia
La început, am fost un pumn de lut în mâna Creatorului meu. Cu dragostea Lui, El m-a mângâiat și mi-a dat formă și culoare. Apoi m-a așezat în brațele vieții care să mă ducă la izvoare și să mă umple. Însă pe drum, nu știu cum, am lunecat în abis și m-am transformat în cioburi. El, taina existenței mele, m-a cules bucată cu bucată și m-a așezat în vasul în care adunase toate lacrimile mele. Apoi, a luat lumină din însăși ființa Lui și a așezat-o în inima mea. Și astfel am devenit lumină din lumină, străpungând întunericul și devenind... un strop de divin.
121 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
ESErdei Sergiu
Am trecut prin focul mocnit al infernului, prin povara indelungata a agoniei si suferinta necrutatoare care cu cruzime si-a infipt pumnalul in inima mea. In aceste poezii mi-am deschis sufletul au reusit sa aduca lumina si caldura in viata mea inconjurata de intuneric si clipe reci. In privinta talentului meu consider ca sunt o piatra neslefuita, nu ma pretind un poet, mai degraba un muritor de rand care vrea sa traga un semnal de alarma privind lumea perversa, insensibila, egoista, superficiala si sadica in care traim. Dupa cum afirma demult apusul mentor "Friedrich Nietzsche":"Nu exista bine si rau, adevarat si fals... iubire si ura ci doar reactii si contrareactii la nevoile personale". Personajul meu se identifica cu societatea actuala, dar totusi sunt in contrast cu ea fiindca m-am nascut in epoca gresita.
16 poezii, 0 proze
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
PDPop Tudor Dan
Nume:Pop Prenume:Tudor Data nasterii:16.01.1989 Date de contact:e-mail p_tudorr@yahoo.com Activitati si realizari:2005-publicarea de articole(romana si engleza) in revistele liceului de provenienta . 2006-infiintarea echipei de teatru "Lumina din intuneric" 2006-prima piesa de teatru in engleza jucata. 2006-premiu special pentru participare la manifestarea"Seara medievala la Zalau" cu o piesa de teatru. 11 iunie 2006-premiu special acordat la festivalul de teatru "Liceenii" pentru piesa de teatru "Lumina din intuneric". 2006-locul 2 la concursul de proiecte antidrog "Impreuna" pe judetul Salaj. 2007-locul 1 la concursul de proiecte antidrog categoria film de scurt metraj(15 min)pe judetul Salaj 2007-premiu pentru cel mai original text acordat de catre Consiliul Local al Tinerilor piesei de teatru "Orfeu din infern si Ovidiu in exil"-opera rock 2007-publicare de articole in diferite ziare din Baia-Mare.
1 poezii, 0 proze
Întunericul de la capăt
de Mariana Aurelia Gunță
Sâmburii se varsă la vale, Cireșii au rămas stele ce-ncep să putrezească până se evaporă, Norul de de-asupra filmează -- pentru-a se lăuda cerului, Balky se joacă... Sâmburii lovesc stupii, albinele...
Lumina de la capatul tunelului
de Andrada Robotin
In intunericul de nepatruns Ma pierd Si privesc in jur agitata Ochii-mi sunt orbi O lacrima mi se prelinge Degeaba plang, degeaba sper Voi ramane aici fara sperante Si zaresc Cand credeam ca totul e...
La capăt de linie, speranța... (1)
de Cristian Lisandru
Trenul hulpav, șarpe negru strecurându-se prin defileul întunecat, înghițea cu poftă fâșii lungi de noapte, lăsând în urmă mângâierea catifelată a brazilor ancorați pe versanți orgolioși și kilometri...
Intunericul de dincolo
de Marius Damian
Întuneric. Frig. Mâncare – o singură dată pe zi, niște bucăți de pâine într-o zeamă rece. Apă - deloc. Doar cea din supă. Frig. Foarte frig. Pereții sunt reci și vâscoși la atingere. Încerc să...
undeva între mine și tristețea lucrurilor
de Teodor Dume
de la o vreme mă privesc ca pe un lucru uitat în podul casei (nici nu știam că există și că-l moștenesc de la tata) țin ochii larg deschiși cât să încapă Dumnezeu discreția sentimentele și iubirea a...
rătăciri
de Ottilia Ardeleanu
când ai sufletul unui pui de pisică abandonat lumea ți se pare o pungă de plastic strânsă de mâna morții te zbați în ea fiecare suiș se lasă cu găuri sau cu alunecări disperate o iei de la capăt...
timișoara-iași(fără loc rezervat)
de emilian valeriu pal
fetița mângâie șiragul de perle. se crede lebădă. buni tu ai lucrat la combinat. nu. nenea tu ai lucrat la combinat. nu. baiatu’ ai lucrat la combinat. nu. buni uite merge trenul celălalt. nu. mergem...
Cum croșetează norii
de Alice Diana Boboc
Poveste spusă din tăcere, din tăcerea unei nopți ce se repetă la infinit. Este noapte într-o noapte stelară. E un ținut fără de dimineți, fără de soare, fără de lumina zilei. Noaptea și luna îl...
behind the light
de Ciobanu Vlad
Ochi dupa ochi obosit alearga in oglinda alb rozalie. Obosesti cand mergi pe varfuri prea mult... usor, usor, incepi sa uiti cum se simtea podeaua pe toata talpa. Cand esti reinzestrat cu permisiunea...
Frica
de Liviu Comșia
Frica „…pentru adevărul acesta care rămâne în noi și va fi cu noi întotdeauna”. (A doua Epistolă a Apostolului Ioan) Capitolul 1 Abia acum, în această primă zi a Crăciunului, mi-am dat seama că...