"Într-un poem fără cuvinte" – 21270 rezultate
0.03 secundeMeilisearchSimion Stolnicu
Simion Stolnicu (n. 6 noiembrie 1905, Comarnic, județul Prahova - d. 29 noiembrie 1966), poet român, considerat de critica literară ca situându-se în descendența liricii lui Ion Barbu. Adevăratul său nume: Alexandru Botez În 1926 este primit în cercul „Sburatorul", fiind botezat de catre Lovinescu, dupa obiceiul casei, cu numele de Simion Stolnicu, pseudonim cu care va publica de acum încolo. După părerea lui George Călinescu, poezia lui Simion Stolnicu este caracterizată printr-o gramatică dificilă și un limbaj în care precumpănește un delir neologistic. În lucrarea sa Istoria literaturii române contemporane, 1900 - 1937 (Editura Socec, 1937) la pagina 172, Eugen Lovinescu caracterizează astfel opera lui Simion Stolnicu: "evoluția poetului... s-a înscris în sensul stridenței, al împerecherii de cuvinte disparate, dislocate, rare, adesea inestetice, de imagini (...) fără aderență, într-o versificație lipsită de fluiditate, dură. de car neuns ; ca fond (...): un ermetism căutat și...
6 poezii, 0 proze
Mircea Badea
Mircea Badea a fost un poet român. Opere * Incantații, Editura Fundațiilor Regale, București, 1940 (premiu de debut al Fundațiilor Regale) * De dragoste... : Incantații, Cartea Românească, București, 1971 Ion Șiugariu despre "Incantații": "D-l Mircea Badea, ne era complet necunoscut înaintea acestei distincțiuni. Cartea d-sale, concepută pe vechiul și cunoscutul motiv al cântării cântărilor, este un poem de dragoste, o dragoste pasionată, senzuală, fără cea mai ușoară rezonanță interioară.Fiecare bucată este un act de adorație în fața perfecțiunilor iubitei, o adorație largă, pompoasă, orientală. Cartea d-sale, concepută pe vechiul și cunoscutul motiv al cântării cântărilor, este un poem de dragoste, o dragoste pasionată, senzuală, fără cea mai ușoară rezonanță interioară. Fiecare bucată este un act de adorație în fața perfecțiunilor iubitei, o adorație largă, pompoasă, orientală. De aceea versul lui Mircea Badea este totdeauna prea lung, prea încărcat ca să încapă într-un singur șir,...
1 poezii, 0 proze
Konstantinos Kavafis
Konstantinos Petrou Kavafis (în grecește: Κωνσταντίνος Πέτρου Καβάφης, pronunțat Cavafis, Cavafy sau Kavaphes, Alexandria (Egipt), 29 aprilie din 1863-29 aprilie din 1933) a fost un poet grec, una dintre figurile literare cele mai importante din secolul XX și unul dintre ce mai mari exponenți ai renașterii limbii grecești moderne. A muncit ca ziarist și funcționar public, a publicat puțin în viață, după moartea lui opera a căpătat treptat valoare și influență. Tematica lui foarte urbană și introspectivă , fără să ascundă orientarea lui homosexuală, care au întârziat acceptarea lui, totuși în anii 1960 l-au transformat într-un simbol al culturii gay.
29 poezii, 0 proze
Constantin Abăluță
Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un poet, prozator, critic, antologator și traducător român. Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură. În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. Opera poetică * Lumina pământului, 1964 * Piatra, 1968 * Psalmi, 1969 * Unu, 1970 * Eww Erre, 1972 * Poèmes. Art et poésie (1973); * Există,...
12 poezii, 0 proze
Marin Sorescu
Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător) a fost cunoscut în timpul vieții pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a facut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fară a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să...
352 poezii, 0 proze
Ion Pribeagu
Poetul humorist Ion Pribeagu s-a născut la 27 octombrie 1887 în târgușorul Sulita, cu numele Isac Lazarovici. Din tinerete, fascinat de meșteșugul poeziei, posedând talent din belșug, înzestrat cu o extraordinară putere de muncă, reușea întotdeauna să înveselească pe cei care îl ascultau. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici, proză, dar îndeosebi versuri. Ca poet și umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber, mai fără perdea, așa cum au făcut la vremea lor Eminescu, Alecsandri și alții. A scris și el "pentru sertar", dar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. Rareori, citea câte ceva conspirativ și poznaș vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat în afară de aceste creații, intitulate chiar de el "IMPERTINENȚE". În ultima parte a vieții sale, a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui...
24 poezii, 0 proze
Cornel Ghica
Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....
184 poezii, 0 proze
Sandro Penna
S-a născut la Perugia la 12 iunie 1906. Studii neregulate în orașul natal, absolvind o școală de contabili. Duce o viață boemă, practicând diverse profesii numai spre a-și menține autonomia spirituală. După ce, pentru un timp, este vânzător într-o librărie milaneză, din 1929 se mută la Roma. Colaborează la diferite reviste („Letteratura”, „Corrente”, „Frontespizio”, „Poesia”, „Botteghe oscure”, „Paragone” etc.) și publică primul volum (Poesie) în 1939 sub îndemnul lui Saba. Critici precum Solmi, Anceschi, Caretti îi semnalează originalitatea. Vor mai urma: Appunti (1950), Una strana gioia di vivere (1956); Croce e delizia (1958); L\'ombra e la luce (1975); Stranezze (1976); Il viaggiatore insonne (1977) și Confuso sogno (1980). Ultimele două sunt postume, întrucât Sandro Penna a murit la Roma la 23 ianuarie 1977. Un filon realist (sau mai exact un fir concret ce ancorează poemul în real) face din Penna un poet antiermetic în linia lui Saba dar fără filonul narativ al triestinului;...
1 poezii, 0 proze
Kamo no Chomei
Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)
1 poezii, 0 proze
Daniel Constantin
Dan Ion Constantin, după actul de botez, s-a născut la 4 februarie 1939 într-o familie franco-română de ingineri petroliști. Studii de teologie catolică și de compoziție. Numele acesta nu vă spune probabil prea multe, fiindcă e doar unul din pseudonimele lui Dan Ion Constantin (n. 1939), care apare la Florin Manolescu, în Enciclopedia exilului literar românesc la litera B: Boc Daniel (Dan Constantinescu), poet. În țară a debutat cu poeme în 1968, în "Luceafărul" (seria Ștefan Bănulescu), unde Cronicarul l-a cunoscut ca tehnoredactor și corector sub numele Dan Bocaniciu. O figură cu totul aparte în peisaj, un artist cu talente diverse - muzician, poet, eseist, desenator -, un revoltat cu o biografie "americană", cîștigîndu-și existența de la 16 ani din lecții de vioară, dar și alte mărunte slujbe, fără legătură cu înclinațiile lui (administrator pe litoral, vînzător la PECO, muncă de teren cu echipe geologice...). S-a stabilit definitiv la Paris în 1983, unde trăiește din lecții de...
1 poezii, 0 proze
Într-un poem fără cuvinte
de Silviu Somesanu
Nu mă surprinde că încerci să forezi necunoscutul poate că nu vei zidi fântâni, dar vei scoate la suprafață o parte din adânc, nu te temi de nereușită, eu îmi caut îndeletniciri ciudate. Liniștea mea...
În vremurile cu nimb pe frunte
de Silviu Somesanu
În fiecare noapte împlinesc o zi, nu le mai socotesc numărul, mi se pare o impietate să mă gândesc la trecerea lor liberă prin mine până la un punct sau două ori puncte, puncte. N-am păcălit în vreun...
poem fără cuvinte
de Ioan Postolache-Doljești
în abur de cafea și fum de țigară stau pix suspendat deasupra hârtiei îmi simt pasta vâscoasă de gânduri voind să se despletească-n cuvântul trăirii din noapte zăpadă și frig făcută îmi pare tăcerea...
alte cuvinte
de Florin Fâra
motto: “cuvintele sunt cele care ne umilesc. ne fac să rostim mereu ceea ce e greșit.” richard wagner, viena, banat partea întâi cuvinte pe hârtie eu m-am transformat în hârtie. zei morți intervin pe...
Somebody told you
de Cornel Ghica
când ai acces te poți juca cu sentimentele le poți amesteca într-un remix de-o noapte sau de ce nu într-o viață de re-cunoscut plus 2, 3 felii de lămâie altfel ar trebui să nu te mai temi ca de...
Tipuri de text evocator
de Corneliu Traian Atanasiu
Imagine și obiectivitate Haiku-ul este un poem obiectiv. Afirmația pare contradictorie. Un poem, fiind o construcție lirică, ar trebui să rămînă o afacere subiectivă, să cuprindă în constituția sa...
Plat du jour
de Geo Bogza
În ulei, tania ștefanovna stă pe o bancă fără față și fără culoare la ochi, sub picioarele ei obișnuita căpățână de mort de data asta râde la un suport de ștampile și pe urmă masiv și galben dulapul...
N-a fost să fie
de Silviu Somesanu
Eu nu mai știu în care nopți curbate M-am rătăcit pe-o buză de lumină, Când vântul de la nord prinde a bate O candelă cu stele se înclină. Eu nu mai știu, tu poate mai ții minte În care vară, copți...
Sonia cu accent grav și hiat (17)
de Daniela Luminita Teleoaca
Sașa are mâini catifelate. Degete lungi și subțiri. Foarte hotărâte în delicatețea lor. Mâini cu care înfașă pruncii. Pe șei fermecate, îi duce în lumea basmului, unde spiridușii neastâmpărați în ale...
Toamna mea albastră...
de Negru Iulia Daniela
E aproape un an de când nu mai scriu nimic în afara jurnalelor de călătorie. Atâtea țări, atâtea locuri în doar un an, nu puteam să le las fără sunet și cuvânt. In ultimul timp, nici acelea, semn că...
